O mie si una de zile si nopti & Tuareg

1.O mie şi una de zile şi nopţi(Naghib Mahfuz)

N.Mahfuz este laureat al premiului Nobel, iar cartea propusă mai sus îşi propune să reia poveştile spuse de Şeherezada sultanului pentru o opri cruzimea sa.

Romanul este compus din mai multe poveşti care utilizează tehnice povestirii în ramă şi creează per ansamblu o poveste frumoasă, interesantă şi captivantă.

Îmi plac poveştile, iar această carte este o colecţie de povestioare,care se continuă una pe cealaltă, personajele se perindă dintr-o poveste în alta, ca şi cum romanul ar fi un palat , iar fiecare povestire o cameră a sa.

În lumea creată de autor fantasticul se amestecă cu realul, personajele poveştilor sunt atrase în diferite capcane de către duhuri rele sau bune, sunt puse să plătească pentru greşeli pe care le-au comis sau nu, sunt judecate pe nedrept, dar uneori balanţa se echilibrează şi noi şanse le sunt oferite celor nedreptăţiţi.

Este o lectură plăcută, prea scurtă, iar poveştile istorisite te opresc să laşi cartea din mână, astfel autorul ne oferă o carte de poveşti adresată cititorului matur, care sigur o va găsi mai mult decât interesantă.

2.Tuareg- A.Vasquez-Figueroa

Romanul a apărut în anul 1981 şi a fost ecranizat câţiva ani mai târziu, un roman interesant care are drept personaj central pe Gacel, un tuareg neînfricat.

Acţiunea romanului porneşte din momentul în care oaspeţii lui Gacel sunt prinşi de către reprezentanţii statului şi luaţi cu forţa din casa acestuia, eveniment care este cu totul împotriva tradiţiilor acestui neam nomad.

Gacel pleacă într-o lungă călătorie pentru a-i elibera pe oaspeţii săi, chiar dacă la început nu cunoaşte identitatea acestora sau locul în care au fost duşi.

Va elimina din calea sa pe rând mai multe persoane, va trebui să supravieţuiască în deşert fără prea multe provizii şi cu soldaţii din armată pe urmele sale.

Reuşeşte până la urmă să-l elibereze pe unul din oaspeţii săi, care se dovedeşte a fi fostul preşedinte al republicii, care fusese exilat, traversează împreună deşertul, îl trece pe acesta graniţa şi revine în capitală pentru a-şi căuta familia care fusese răpită de autorităţi.

În acest timp hoinăreşte mai bine de o săptămână pe străzile capitalei fără ca cineva să-l ia în seamă, nu se poate obişnui cu traiul civilizat ,iar în final în încercarea de a-şi regăsi familia îl omoară pe cel care credea că este ministrul responsabil de această faptă, dar greşeala lui fatală(îl omoară de fapt pe cel care îl salvase în deşert) îi va aduce sfârşitul.

Este un roman scurt, dar interesant şi palpitant, care vine cu o lecţie despre unicitate, moralitate , tradiţie şi preţioasa libertate.