Pânza de păianjen?

Există întrebări pe care ni le punem nu pentru a da un răspuns, ci pentru a auzi întrebarea.(O.Paler)

Pânza de păianjen am terminat-o de citit cu mai multe săptămâni în urmă, însă am amânat această postare pentru că începusem la scurt timp : Pe firul memoriei pânzei de pâianjen,al aceleiaşi autoare Cella Serghi.

Pânza de păianjen mi-a lăsat o impresie foarte bună, o carte interesantă pentru perioada în care a fost scrisă, o carte despre care informaţiile sunt puţine...., din păcate!

Oricum ce străbate din acestă lectură este o mare tristeţe şi neîmplinire,o căutare continuă a împlinirii, un destin nefericit, dar un sfârşit optimist:)

Ceea ce este mai trist, este că povestea Dianei din roman este chiar povestea autoarei, alergarea ei , căutările, întrebările şi răspunsurile, o copilărie nefericită,un destin ciudat şi nedrept care o urmăreşte pentru simplul motiv că doreşte mai mult. La o adică, de ce nu?

Pe firul memoriei pânzei de păianjen aduce lămuriri cu privire la perioada în care romanul este scris, prietenia cu Sebastian, o admiraţie poate prea mare pentru Camil Petrescu!, aceeaşi tristeţe, un destin de scriitoare asumat.

Îmi place însă descrierea acelui Bucureşti de demult , a Mangaliei, a mării şi poveştile mai vesele sau mai triste.

P.S. : Rafa won at Roma after a great game! Well done, champ:)