The Norwegian wood

Despre "Pădurea norvegiană"numai cuvinte de laudă...

Apare acum 21 de ani în 1987, scrisă jumătate în Grecia jumătate într-un hotel din Roma, iar titlul este inspirat din piesa celabră a trupei Beatles.

Murakami încearcă să prezinte o poveste de dragoste într-o lume în care viaţa şi moartea coexistă, în care cea din urmă pare să ceară mereu un tribut şi să acapareze şi cele mai normale personaje.

Chiar şi autorul recunoaşte că nu e un roman simplu şi uşor, oricum e foarte interesant, are descrieri frumoase, iar personajele sunt bine conturate .

După cum declara este un roman al problemelor psihologice, destul de grave, care ajung să-i destabilizeze şi pe cei normali, nu e totuşi un roman întunecat şi pesimist, e cât se poate de realist...

Merită citit în primul rând pentru povestea pe care o spune, nu te-ai aştepta ca o poveste de dragoste aşa cum se vrea să fie romanul să fie atât de complicată, cu atâtea nuanţe....

Mi se pare că oricât aş încerca să descriu mai bine romanul nu reuşesc îndeajuns, motiv pentru care mă rezum să-l recomand şi atât...

Până la urmă e tragic cum viaţa şi moartea ajung să coexiste în aceeaşi persoană, într-o oarecare măsură e un lucru normal până în punctul în care echilibrul se strică şi cea din urmă ajunge să preia controlul...

Deasemenea sunt foarte bine redate trăirile personajului principal, Watanabe, care fără să vrea se lasă antrenat într-un cerc vicios, fiind mai realist din exterior parcă lucrurile dor mai mult decât în interiorul celui afectat şi asta datorită faptului că e capabil să conştientizeze situaţia mult mai bine, cu un oarecare gram de luciditate.

Se vede însă din cele scrise că multe lucruri au fost trăite şi de acolo vine un sentiment de tristeţe, o grea acceptare a celor ce nu mai sunt....

Până la urmă e poate cel mai dureros roman pe care l-am citit de curând şi de aici un respect şi mai mare pentru arta pe care o realizează.

"Unii cititori mă plac, alţii nu.Aceeaşi soartă o va avea probabil şi romanul meu, dar eu sper din tot sufletul ca el să dăinuie în timp şi să se bucure de un succes mai mare decât m-am bucurat eu ca individ" ( postfata roman- H.Murakami).