Monday, November 30, 2015

By the sea: Povestea unei depresii


 Pe Brad Pitt şi Angelina Jolie nu i-am mai văzut jucând împreună de la Mr.şi Mrs. Smith, filmul care a reprezentat începutul relaţiei lor.
Dacă acela era un film foarte comercial, se vede de ceva vreme că ambii s-au maturizat şi preferă să joace în filme care vin cu ceva nou.
By the Sea poate fie să vă placă cum a fost în cazul meu, fie să vi se pară o pierdere de timp.
Nu este un film convenţional, nu este comercial, este doar povestea a doi oameni a căror viaţă nu a fost tocmai fericită.
Acţiunea se desfăşoară lent şi e normal să fie aşa pentru că cum altfel ai putea surprinde nuanţele şi modificările pe care depresia le lasă asupra vieţii unui om...
Roland(Brad Pitt) împreună cu soţia sa Vanessa(Angelina Jolie) aleg să-şi petreacă vara într-un loc pitoresc din Franţa situat pe malul mării.
El doreşte să-şi regăsească inspiraţia şi să scrie din nou, doar că nu e simplu. Ea îşi petrece mult timp singură, dar este devotată soţului său.
În timp ce-şi caută inspiraţia pentru a scrie, Roland pierde mult timp bând, iar Vanessa încearcă să uite ceva din trecut ajutată de pastile.
El este sociabil, ascultă poveştile localnicilor, ea este mai mereu tristă.
Cumva cei doi par a nu se sincroniza, până când pasiunea unui cuplu proaspăt căsătorit de francezi retrezeşte dorinţa dintre ei.
Treptat Roland îşi dă seama că are o sursă de inspiraţie mai aproape decât credea în persoana soţiei sale. Recunoaşte că este greu să iubeşti o persoană care suferă de depresie, însă nu renunţă nici un moment la ea.
Ea pare mereu o uşă închisă, amintiri din trecut o chinuie, singurătatea nu o ajută. Pe măsură ce Roland începe să înţeleagă şi dă dovadă de compasiune şi tandreţe Vanessa se schimbă.
Spre final aflăm că pierderea repetată a mai multor sarcini este cauza depresiei Vanessei.
Mi-au plăcut mult cadrele care au fost gândite atent şi sunt sugestive, iar îmbrăcămintea Vanessei este foarte reuşită în nuanţe de:alb,bej, negru, roşu.
Până acum nu-l credeam capabil pe Brad Pitt de un astfel de rol, este într-adevăr o chimie între cei doi benefică acestui film.
Angelina este în continuare superbă, mi-am amintit că în urmă cu mulţi ani o descopeream în Gia .
M-a bucurat să văd acest film,pentru mine e unul din cele mai reuşite din acest an.
Este interesant cum normalitatea se schimbă de la o poveste la alta şi cred că povestea poate fi înţeleasă doar în măsura în care ai trăit măcar ceva asemănător. Altfel ţi se poate părea prea uşor...
Enjoy!

 

 


Thursday, November 12, 2015

Spectre


 Tocmai ce am văzut Spectre în cinema şi nu mă aşteptam să-mi placă atât de mult. Nu am văzut nici unul din filmele precedente prin urmare nu pot face comparaţii.
Deşi filmul are 150 de minute eu nu am resimţit deloc plictiseală, povestea este dinamică, ne plimbăm din New Mexico, la Londra, pe străzile din Roma, sau în aglomeraţia din Tanger.
Îmi place Daniel Craig, îl ştiu din filme cu ceva vreme înainte să fie James Bond, dar cu rolul din Spectre şi-a mai adăugat câteva plusuri.
În Spectre este un true english gentleman, mereu îmbrăcat impecabil, într-o formă fizică foarte bună, stăpân pe situaţie şi dornic de aventură.
Prezenţa Monicăi Belluci mi-a plăcut, apare chiar la început în rolul văduvei celui pe care Bond l-a ucis şi care desigur îi asigură protecţia.
Rolul de Bond Girl îi aparţine lui Lea Seydoux, o actriţă franceză de 30 de ani,ea este Madeleine fiica unui asasin, pe care Bond trebuie să o găsească şi cu ajutorul căreia să descopere L'Americaine. 
Cumva ea este cea care îl va cuceri pe Bond, care se va lupta cu duşmanul său pentru a o salva, renunţând aproape de tot la viaţa de agent secret în favoarea iubirii.


Cu impact este scena de început care-l prezintă pe Bond la Dias de los Muertos în New Mexico, locul unde începe aventura din Spectre.
Mi-a plăcut să revăd străzile înguste din Roma , unde era tocmai potrivită o urmărire între maşini.
Mă aşteptam să văd mai multe maşini , dar ceea ce am văzut mi-a plăcut, în acelaşi ton clasic ca şi restul filmului.
Poate tocmai asta mi-a plăcut la Spectre, totul este ales şi îmbinat armonios, de la costume, la locaţii, actori, gadget-uri şi coloana sonoră Writing's on the Wall a lui Sam Smith.
Eu zic că merită văzut! Enjoy!



Monday, November 09, 2015

Sir de iluzii

In ultimele luni m-am intrebat de multe ori de ce cu cat imi doresc mai mult un lucru cu atat pare ca se indeparteaza de mine...
Au fost multe momente de analiza si introspectie in care am fost dura cu mine,chiar daca nu era cazul.
In acelasi timp am reusit sa descoper ceea ce altii vedeau iar eu poate uitasem.
Si mi-a placut ce am gasit prin ochii lor...
Cei maturi vor reusi sa vada calitatile,vor fi toleranti si vor motiva..altii din contra dintr-un prea mare orgoliu vor rani...
Oricine are nevoie de o incurajare si de motivare si nu e deloc greu...E suficient sa-ti doresti sa i le oferi...
Imi e greu sa inteleg de ce in ciuda tuturor eforturilor am senzatia ca bat pasul pe loc...Inca exista undeva iluzia ca se poate,ca va fi bine iar.
Au fost momente in care am plans si m-am revoltat pentru ca stiu ce pot face.Poate imi doresc prea mult,iar echilibrul pe care il caut e departe...
Dar stiu ca "provocarea" merita,ca va fi greu,uneori gri,dar vreau sa incerc!
Inca doare cand se mai destrama cate-un fir din iluzia asta...
Doar ca nu stiu sa pierd,refuz sa mai pierd inca o data ceva ce iubesc...