Friday, July 24, 2015

My Writings: In my shoes(1)

It's been a long tiring day and all I want is to find some moments of peace in your arms.
Recently I've been a terrible mess with lots of questions troubleing my mind.
I remember that things used to be smoother and now I constantly feel the pressure. 
I don't like this feeling, only in your arms i feel protected.
So I hurry to get back home, I wish time would stop a little and let me enjoy this. If I were different maybe just this part would be enough, but I am ambitious and I want to find my place in this crazy jungle.
I lose myself every day, I get angry, mad, happy, I cry , but somehow I'm me again in your eyes.
It's probably a matter of trust, the fact that you see me better than I do, the acceptance for my little failures and mistakes.
I give up in front of all this empathy, I let you see the vulnerable me. I know there's no need to hide and I don't even want to...
Now, as you hug me after a long day in the crazy world, I become once again vulnerable, with tears in my eyes... But, it's ok cause you are here!


P.S. : I am curios to read your comments about this story. Enjoy!

Tuesday, July 14, 2015

No labels,please!

De cele mai multe ori suntem obisnuiti sa etichetam totul din jur cu o prea mare usurinta. Nu-mi plac clasificarile,etichetele pentru ca limiteaza perceptia la un singur cuvant:frumos,ideal,perfect,etc.
Stiu insa ca nimic nu este doar frumos,potrivit,etc ca sunt nuante care ne scapa,care raman ascunse sau pe care nu le vom afla niciodata.
Si fara sa vrei esti catalogat intr-un anume mod dupa o parere de moment.Mi-as dori mai multa toleranta si acceptare a faptului ca oamenii sunt diferiti au alegeri diferite care nu-i fac insa mai buni sau mai rai.
 Daca ne-am opri totusi din a-i sorta asa: unii in dreapta,altii in stanga,unii putin,altii deloc...
Poate nu-mi plac clasificarile pentru ca niciodata nu am crezut ca sunt doar ceva ,poate pentru ca-mi place mereu sa schimb. Pentru mine oamenii sunt complexi, nu verde sau albastru, nu intr-un tipar de frumusete ideala , nu cu vieti perfecte si zambetul pe buze.Nu asta imi doresc...Imi plac oamenii care sunt toleranti,empatici,inteligenti,care rad sau plang, se enerveaza,care traiesc si stiu ca nu are nici un rost sa se ascunda in spatele unor tipare. So, no more labels,please!

Friday, July 10, 2015

Necenzurat- Extrem de bună şi incredibil de sinceră



După ce am citit prima carte a lui Radu F. Constantinescu, Filosofia Sexului, am început să îi citesc si blogul.
Am reuşit să îmi comand pe site-ul editurii Curtea Veche cea mai recentă carte a sa, Necenzurat, înainte ca tirajul să se epuizeze. 
La ce mă aşteptam după ce citisem prima carte? La acelaşi stil direct, o poveste care captivează, frânturi de adevăr pe care uneori le uităm.
Am regăsit în Necenzurat mai multe poveşti scurte, care deşi par să nu aibă legătură cu nimic , au mare legătură cu diverse subiecte: iubire, dor, căutări, etc.
Această carte mi-a reamintit de Dragostea durează 3 ani a lui Beigbeder, o istorisire destul de dură şi realistă a ceea ce reprezintă iubirea, transformările prin care trec cei doi parteneri.
În Necenzurat cititorul trece prin stări diferite , etape diferite din viaţă cu provocările şi problemele lor, dar sinceritatea se simte în fiecare pagină.
Mai jos sunt câteva din citatele care mi-au plăcut:
"Adora felul în care o dominai. Pe ea,care face inimile să bată în ritmul tocurilor de zece centimetrii"
"Cum vreţi în dimineaţa asta adevărul ? Cu două de zahăr? ....Adevărul e de cele mai multe ori un espresso scurt din gânduri râşnite pe loc."
"Dacă am înţelege cât de puţin timp avem, am vinde mai puţin din el... Dacă n-am mai alerga de nebuni după certitudini ..., am fi nevoiţi să minţim mai rar."

Pentru o porţie de lectură bună şi foarte sinceră, vă recomand această carte, vă veţi reaminti lucruri pe care la un moment dat le ştiaţi....

Monday, July 06, 2015

Muzeul Goleşti


La Muzeul Goleşti am fost pentru prima dată cu mulţi ani în urmă într-o excursie la şcoală. Nu mă aşteptam să găsesc un loc atât de schimbat în bine ca acesta...
Mă aşteptam să găsesc alte case tradiţionale asemeni celor de la Muzeul Astra din Sibiu, am găsit în schimb un loc plin de linişte şi frumos...
Mai mult am fost uimită că muzeul este în continuare în renovare, iar acest lucru se vede, din această cauză la următoarea vizită vom vedea Conacul Goleşti renovat. Conacul Goleşti a fost construit în 1640 şi revonat în perioada 1942-1943, când a fost înfiinţat şi acest muzeu.



Nu toate casele au fost deschise spre vizitare, însă cele pe care le-am văzut m-au impresionat: multe detalii bine păstrate, mobilă veche, multe ii foarte frumoase.
Totul este aranjat în aşa fel încât pare un sat românesc tradiţional încă plin de viaţă, cu case din zone geografice diferite, cu grădini cu flori sau legume sau o vie foarte frumoasă, care m-a cucerit.
 


Am regăsit un han care te îndemna să rămâi, o şcoală veche, o primărie care păstra urmele timpului şi o biserica veche de lemn.
Biserica veche de lemn m-a impresionat, era aproape lipsită de lumină, dar avea atâta linişte. Rar am întâlnit un astfel de loc...


Aveam nevoie de o pauză de la căldura şi zgomotul oraşului şi am regăsit aici mai mult decât mă aşteptasem iniţial.
Dacă la Sibiu plimbarea prin Muzeul Astra mi s-a părut destul de plictisitoare, la Goleşti mi-a plăcut fiecare colţişor, fiecare casă.
Este un loc frumos, pe care vă recomand să-l vedeţi. La final îmi veţi da dreptate!


Saturday, July 04, 2015

Ex Machina: un SF smart


La filmul anterior pe care l-am văzut la cinema, Familia Belier, mi-a atras atenţia trailerul acestui film.
Ex Machina este un SF foarte bine realizat, un film destul de smart, cu dialoguri interesante şi o imagine bună.
Personajul principal,Caleb(Domhnall Gleeson), este un programator de 26 de ani, singur, ai cărui părinţi au murit, ceea ce îl face un subiect interesant pentru patronul său Nathan.
Nathan(Oscar Isaac) are o firmă de software-Bluebook, trăieşte retras într-o casă pe care a trasformat-o în laborator de cercetare într-o zonă izolată.
Nathan doreşte ca Caleb   să execute testul turing pe Ava(Alicia Vikander), robotul său cu intelingenţă artificială.
În urma acestui test s-ar decide dacă robotul are toate atributele pentru a fi considerat uman. Ava este separată de Caleb printr-un perete de sticlă, cei doi încep să converseze, iar Caleb se simte din ce în ce mai atras de subiectul testului său.
Ava începe să-l convingă pe Caleb că Nathan intenţionează să-i şteargă memoria şi că trebuie să fie ajutată pentru a scăpa din laborator. Caleb decide să o ajute, inversează codurile care blocau securitatea, dar decizia sa îl va costa în final.
Ava îl ucide pe Nathan, apoi pe Kyoko, celălalt robot cu inteligenţă artificială, îl blochează pe Caleb în laborator şi părăseşte acest loc.
Este interesant modul în care Ava îl manipulează pe Caleb pentru a obţine libertatea. Un film interesant despre cum inteligenţa folosită la extrem poate deveni un lucru negativ.