Friday, May 29, 2015

Povestea unei familii turceşti - Irfan Orga


Mi-aş fi dorit ca această carte să nu se termine. Atât de mult mi-a plăcut...
După ce am citit Muzeul Inocentei de Orhan Pamuk, literatura turcă a început să îmi placă,aducea acea îmbinare reuşită de noutate, tradiţie, arome.
Irfan Orga îşi reaminteşte în acest roman istoria familiei sale , din momentul în care era un băieţel fericit de 6 ani şi  până la moartea mamei sale în anul 1940.
În anul 1914  autorul avea 6 ani şi locuia împreună cu părinţii şi bunicii săi într-o casă impunătoare, cu servitori  din Istanbul.
Zilele sale lipsite de griji sunt umbrite de moarte bunicului său patern , o figură autoritară.
Tatăl său preia afacerea cu covoare a familiei, însă situaţia ia o turnură neaşteptată în momentul în care Turcia intră în război. Atât unchiul, cât şi tatăl autorului vor deceda pe front, lăsând familia îndurerată şi nevoită să înfrunte multe lipsuri.
După moartea bunicului şi începutul războiului, casa cea impunătoare este vândută, familia se mută într-o casă mai mica. Aceasta va arde în timpul războiului, iar mama autorului, Sevkiye cu cei 3 copii: autorul, Mehmet si Muazzez vor ajunge să locuiască într-un cartier sărac.
Bunica se recăsătoreşte cu un turc bogat, dar care nu-i acceptă familia. Acesta va deceda, nelăsându-i nimic moştenire soţiei sale. 
În aceste condiţii, bunica se mută alături de nora sa, învaţă să accepte lipsurile, are grijă de copii. Mama autorului, chiar dacă avea doar 24 de ani, dă dovadă de multa hotărâre, se angajează la atelierele de confecţii ale armatei pentru a putea supravieţui.
După finalul războiului, începe o afacere mică ce avea la bază croitoria,iar  autorul şi Mehmet sunt trimişi la o şcoală militară. Mai tâziu autorul ajunge la liceul militar, familia sa se muta în diverse oraşe pentru a-i fi aproape.
Totuşi, situaţia grea şi tensiunile prin care a trecut, îşi spun cuvântul asupra sănătăţii mamei autorului, care trece prin diverse episoade de depresie. În final aceasta va trebui internată într-un centru pentru a avea o îngrijire corespunzătoare.
Este dramatică trecerea familiei sale de la statutul pe care îl avea la începutul romanului la situaţia din primul război mondial, când bunurile încep treptat să se epuizeze, lumea se luptă pe străzi pentru puţină pâine veche, hainele nu sunt suficiente.
La final , fiul autorului, prezintă o scurtă istorisire a vieţii lui Irfan după ce acesta se mută la Londra în 1942, o cunoaşte pe soţia sa, devine tată, scrie, se mută în Irlanda, îşi doreşte un trai simplu, departe de viaţa zbuciumată pe care o avusese.
Este incredibil cum destinul reuşesşe să răstoarne situaţii, să schimbe visuri, să reorganizeze vieţile oamenilor.
O lectura placută, care îmbină tradiţiile, cu descrieri reuşite ale locurilor, aromele, o încântare această carte!

Wednesday, May 27, 2015

Miercurea fara cuvinte : Byron(152)


                                      Mai multe gasiti pe blogul lui Carmen. Happy WW:)

Friday, May 22, 2015

byron @ Hard Rock Cafe

 Pentru că mi-au plăcut prea mult concertul lor din Hush, iar de atunci îi ascult în fiecare zi , m-am gândit să-i văd şi la Hard Rock Cafe Bucureşti ieri seară.
 Hard Rock Cafe era de multă vreme pe lista mea, era şi ziua mea de nume, prin urmare nimic mai inspirat decât o seară rock cu byron.
Mi-a plăcut Hard Rock Cafe, am avut o masă vis-a-vis de un poster Depeche Mode - Songs of Faith and Devotion, asta e clar karma ! :)
 Foarte bună sonorizarea, publicul receptiv, iar byron au fost minunati!


Mi s-a părut un concert mai rock decât ce am ascultat în Hush, 5 piese noi foarte bune, preferatele mele : Cu sânge rece, Chihlimbar, It Ain"t gonna happen today, Loosing control, După soare, Cu capul în nori, Little by little, Perfect.
 Am cântat cu ei, cu fiecare nouă piesa se mai topea puţin tensiunea şi oboseala acumulate în ultima perioadă. O porţie de endorfine, miros de libertate, remediu antistress.
Dan Byron a fost foarte focused şi dinamic, i-am adus pe scenă pentru 2 bis-uri, dar parcă nu au fost suficiente. Un concert foarte reusit! 
Clar mai vreau! U rock, byron!




Wednesday, May 20, 2015

Miercurea fara cuvinte : Noaptea Muzeelor(151)


                                    Mai multe gasiti pe blogul lui Carmen. Happy WW:)

Wednesday, May 13, 2015

Miercurea fara cuvinte : Deliciu @La Tuciuri (150)



                                          Mai multe gasiti pe blogul lui Carmen .Happy WW:)

Saturday, May 09, 2015

Concert Bosquito @ Vintage



Vineri 8 mai a fost concert Bosquito in pub-ul Vintage. Bosquito au inceput cantarea pe la 11 si pentru aproape 2 ore m-am bucurat de muzica live si o atmosfera antrenanta.
Imi doream de ceva vreme un concert live Bosquito pentru ca mereu mi-a placut vocea lui Radu si m-am bucurat ca a revenit in Romania.
Mi-au placut mult seara trecuta: Marcela, Doua Maini, Cand ingerii pleaca, Pas cu pas, Tigano.
Live-ul lui Bosquito si vocea lui Radu au fost impecabile, a fost un super entertainer, mult dinamism si voie buna.
 M-a incantat momentul final cu improvizatia rock la chitare, minunat momentul!
Adaug concertul cu Bosquito pe lista celor care mi-au placut.

Thursday, May 07, 2015

Haos la Versailles


Versailless, Franţa , grădini, o poveste de dragoste sunt o parte din ceea ce veţi regăsi în acest film.
Trebuia să ajung la teatru la piesa Fă-mi loc cu Marius Manole, dar încă o dată un spectacol de teatru s-a anulat şi astfel am ajuns la cinema la A little Chaos.
 Anul 1682, Sabine de Barra(Kate Winslet) îşi prezintă ideile de amanejare a grădinilor Versailles la o selecţie şi este aleasă de maestrul Andre le Notre (Matthias Schoenaerts). Începe o aventură pentru a răzbate într-o lume în care bărbaţii au puterea, în care intrigile sunt mereu prezente, iar iubirea pare o iluzie.
Cu toate acestea Sabine reuşeşte să câştige încrederea şi aprecierea regelui , dar şi iubirea lui Andre.
Sabine este prezentată ca o persoană creativă şi muncitoare, care în ciuda unui trecut dureros îşi continuă existenţa.
Kate Winslet este potrivită pentru acest rol, surpriza a fost Matthias Schoenaerts, un actor talentat şi expresiv.
Mi-a plăcut mult  filmul Marie Antoinette, îmi plac filmele care prezintă istoria Franţei, iar acesta prezintă într-un mod original construirea grădinilor de la Versailles. O să fiţi încântaţi de imagine, peisaje, dar şi costume. Enjoy!



Wednesday, May 06, 2015

Miercurea fara cuvinte:My zen moment(149)


                                      Mai multe gasiti pe blogul lui Carmen.Happy WW:)

Saturday, May 02, 2015

Început de mai

E dimineaţă. Stau şi ascult ploaia. 

Ieri a fost un 1 mai cu soare, o vizită la zoo, miros de pădure, soare, un latte, oameni frumoşi. Ce îţi poţi dori mai mult?

Mi-am amintit de un 1 mai din urmă cu 2 ani pe care l-am petrecut în Praga şi Munchen. Am plecat dimineaţa din Praga cu trenul spre Munchen, o călătorie lungă de 6 sau 7 ore, cu întârzieri. Nu mi-a plăcut niciodată să pierd atât de mult timp într-un mijloc de transport, dar peisajul a adus o completare.
Undeva în jurul orei 15 eram în Munchen, am pornit spre centru, magazine închise, o terasă cu bere Paulaner, foarte mulţi turişti, drum spre aeroport şi apoi zborul spre casă. 
A fost un 1 mai perfect, activ, care-mi reaminteşte cât de mult îmi place să călătoresc...



Revin la ploaia de afară, la melancolia pe care mi-o transmite, mai ascult puţin byron.

Dacă era soare mi-aş fi dorit să urc la Cetatea Poenari, 1480 de trepte şi o panoramă care sigur merită efortul fizic. Mă mulţumesc să o văd de la distanţă,este impunătoare, martoră unei istorii, vom reveni...

Ajung la Barajul Vidraru , aerul miroase a curat şi libertate, apa are o culoare interesantă, în jur stâncă şi verdele pădurii. E un loc minunat. 
Urc trepte, încerc să uit de frica mea de înălţime, încă plouă....
 

Văile înconjurate de ceaţă sunt momentul meu zen astăzi, e multă linişte şi frumos...

Îmi reamintesc iar de alt moment zen, stăteam pe scările de lângă Turnul din Pisa şi  priveam apusul. Aceeaşi linişte, acelaşi sentiment de libertate.

Îmi doream să urcăm pe Tranfăgărăşan , dar drumul este parţial închis, aşa că am revenit la Curtea de Argeş, un oraş despre care am multe amintiri.
Am revăzut Curtea Domnească cu ruinele sale.