Wednesday, April 29, 2015

Miercurea fara cuvinte(148):Simfonia Lalelelor Pitesti 2015


                                       Mai multe gasiti pe blogul lui Carmen. Happy WW:)

Tuesday, April 28, 2015

byron @ Hush


24 aprilie-dificilă alegere între premiera de gală la De ce eu cu prezenţa lui Emilian Oprea şi concertul byron de la Hush. Cum filmul îl mai văzusem, am ales concertul lui byron, iar alegerea a fost mai mult decât inspirată.
Hush este un loc pe care l-am descoperit de câteva luni, atmosfera şi mâncarea mi-au plăcut de la început, un loc tocmai bun pentru o seară de vineri cu un concert live.
Îmi era dor de un live bun, de muzica care te face să vibrezi şi te simţi dintr-o dată liber... Da, de fiecare dată acesta este feeling-ul după un concert reuşit. Aşa s-a întâmplat la Placebo, apoi Depeche Mode şi acum la byron.
Aproape o oră şi jumătate de muzică foarte bună, un sound care îmi place, versuri interesante. Preferatele mele:Cu sânge Rece, Cu capul în nori, După soare, Chihlimbar, Melancolic, Perfect,Graniţa ăn Raniţă.
Cele 2 photo le am de aici .
O seară minunată , începutul unui week-end care a fost activ şi plin de surprize plăcute.

P.S. : Pentru ca doar ce i-am descoperit pe byron si-mi plac mult mult, o sa-i revad pe 21 mai la Hard Rock Caffe!  

Sunday, April 26, 2015

Child 44(2015)



Una din premierele acestei săptămâni în cinema a fost Child 44, un film care are la bază prima carte a trilogiei lui Rob Smith.
Deoarece filmul mi-a plăcut mult urmează să citesc şi cartea pentru a le putea compara.
Child 44 este un thriller interesant, acţiunea se desfăşoară în Rusia anului 1953, epoca este bine redată. 
Leo Demetrov(Tom Hardy) a crescut într-un orfelinat deoarece părinţii săi au fost ucişi, ajunge în armată, participă la cel de-al doilea război mondial, este remarcat de superiori şi este agent secret rus.
Jora, copilul prietenului său este găsit decedat în apropierea unei gări, raportul oficial susţinând că a fost un accident. Leo refuză să o predea pe soţia sa, Raisa(Noomi Rapace), superiorilor săi ca fiind o trădătoare, astfel îşi pierde postul de la Moscova, este exilat împreună cu soţia sa într-un oraş de provincie.
Aici descoperă că  s-a mai întâmplat în apropiere multe alte crime similare celei lui Jora  şi începe să cerceteze aceste incidente cu ajutorul generalului Nesterov(Gary Oldman). 
Doar că iar atrag atenţia asupra lor, sunt urmăriţi mereu de inamicul lui Demetrov de la Moscova , Vasili, trec prin situaţii limită, dar reuşesc să-l descopere pe ucigaş.
În final cei doi se reîntorc la Moscova unde Leo decide să înfiinţeze un departament de omucideri alături de Nesterov, pentru a împiedica astfel de incidente pe viitor.
De asemenea Raisa şi Leo vor adopta două fetiţe ai căror părinţi au fost omorâţi într-un incident.
Povestea este interesantă, personajele sunt bine construite, mult dinamism , unul din cele mai interesante filme din acest an. Iar Tom Hardy chiar a reuşit să mă surprindă cu rolul său, redă foarte bine toate stările prin care trece personajul său: de la abandon, la speranţă, căutare, suferinţă, îndoială. Enjoy!

 
 


Wednesday, April 22, 2015

Miercurea fara cuvinte (147): I love macarons !

                                        Mai multe gasiti pe blogul lui Carmen.Happy WW :)

Friday, April 17, 2015

Primul an

17 aprilie 2015... 

A trecut 1 an. Primul an fără tine, însă adesea simt că am între timp am mai trăit o viaţă.

A trebuit să învăţ să pierd, să renunţ , să caut.

Te-am pierdut prea repede , deja pierdusem în ultimii 2 ani alte două persoane dragi, doar că oricât ai încerca nu e uşor să pierzi, cu asta nu te obişnuieşti.

Am crezut până la final că pot schimba lucrurile, că toate eforturile şi dragostea mea vor influenţa cumva . Desigur am greşit, dar acceptarea nu e punctul meu forte. Am învăţat că nu poţi salva oamenii, poţi doar să-i iubeşti.

Încă am multe amintiri dureroase, clipe care nu vor dispărea poate mult timp.

La început am blocat totul, mecanism de autoapărare şi am continuat să merg. Am negat că ceea ce se întâmplase mă va schimba, încercam să reiau lucrurile de unde le lăsasem cu 6 luni în urmă.

Dintr-o dată a trebuit să învăţ să-mi privesc în ochi una din temeri, încă învăţ în fiecare zi.

Am reuşit să anulez mecanismul de autoapărare, am crezut pentru o scurtă vreme că am reuşit, că m-am întors în punctul din care plecasem în octombrie 2013. Era o iluzie, de fapt mă pierdeam cu fiecare zi, durerea nu dispăruse, ci creştea , iar mai târziu a răbufnit.

Negam în continuare că pierderea ta mă durea, continuam  crezând că mă voi obişnui, până când organismul s-a revoltat.
S-a revoltat pentru toată durerea pe care o negam, pentru toate nopţile de  nesomn, pentru mesele pe fugă, pentru săptămânile petrecute în spitale şi sprijinul care lipsea.

Am crezut că e doar o gastrită care va trece, nu a fost atât de simplu. Am încercat multe tratamente, am schimbat mulţi doctori, mi-am pierdut de multe ori încrederea. Mi-a fost frică , am făcut multe analize, orice mâncam durea.

Era acea durere pe care o negasem, care simţeam că mă paraliza, care-mi limitase alegerile. 

Eram o mulţime de bucăţele aruncate în mai multe părţi, dar continuam dintr-o inerţie. Golul creştea, încercam să-ţi găsesc un substitut, mai apoi am înţeles că doar timpul poate vindeca sufletul.

Pentru o vreme m-am pierdut, poate era necesar...

Acum prezentul mi se pare că-mi este necesar şi suficient, am renunţat la planuri într-un viitor incert.

Încă adun bucăţele din mine, le adaug la ceea ce sunt acum, cu toate cele care s-au întâmplat în tot acest timp.

Durerea nu a dispărut, golul e tot acolo, poate doar mă obişnuiesc....

Nu mai am timp să fac compromisuri , nici nu-mi mai doresc. Caut momentele şi oamenii care mă fac fericită. Pentru ele sunt recunoscătoare.

Îmi e dor în fiecare zi de tine.

Îţi mulţumesc pentru că m-ai iubit, mamă!







Wednesday, April 15, 2015

Miercurea fara cuvinte: Streets of Pisa (146)


                                      Mai multe gasiti pe blogul lui Carmen.Happy WW:)

Wednesday, April 08, 2015

Wednesday, April 01, 2015

Acum ştiu...



Acum ştiu că nu îmi doresc să mai fac compromisuri cu viaţa mea, niciodată nu mi-au plăcut compromisurile!
Ştiu ce înseamnă să pierzi ce e mai important...
Ştiu că încă doare în fiecare zi....
Ştiu că uneori pierd vremea...
Ştiu că nu am răbdare, niciodată nu am avut...
Ştiu că analizez o situaţie din toate unghiurile posibile...
Ştiu că frica paralizează...
Ştiu că nu poţi salva oamenii...
Ştiu că îmi doresc să pot alerga din nou...
Ştiu că banii nu aduc fericirea, dar asigură stabilitatea...
Ştiu că sunt lucruri pe care nu voi dori să le ştiu...
Ştiu că îmi va fi mereu dor...
Ştiu că vreau să călătoresc...
Ştiu că uneori doar timpul ajută...
Ştiu că doar lucrurile trăite pot fi pe deplin înţelese...
Ştiu că a mai trecut un an...
Ştiu că singurătatea nu e confortabilă...
Ştiu că prezenţa copiilor mă distrează...
Ştiu că liniştea dintr-o sală de cinema încă îmi place...
Ştiu că-mi doresc libertatea!
Acum ştiu...

Miercurea fara cuvinte: Blue Spring(144)


                                 Mai multe gasiti pe blogul lui Carmen. Happy WW :)