Monday, March 30, 2015

Still Alice(2014)


Still Alice mi-a placut si m-a emotionat in egala masura , este un film care nu te poate lasa indiferent.
Alice(Julianne Moore) este profesoara de lingvistica la Universitatea Columbia, are un sot care o iubeste si 3 copii de care este mandra, cu toate acestea viata gaseste un mod de a schimba toate acestea.
La numai 50 de ani Alice incepe sa uite si decide sa consulte un neurolog, care ii va pune in urma unor teste diagnosticul de Alzheimer. Boala este de provenienta genetica, din cei 3 copii ai sai fiica cea mare o mosteneste.
Boala lui Alice evolueaza destul de repede, familia se adapteaza destul de greu la noua sa conditie, initial Alice incearca sa se comporte normal, momentele de luciditate alterneaza cu cele de uitare.
Mai apoi va uita lucruri importante precum numele copiilor, data sa de nastere, profesia ei, toate par a face parte dintr-un alt univers la care nu a luat niciodata parte.
Este cutremurator cum intreaga existestenta a unui om este zdruncinata de aceasta boala, cum iti rapesteste amintirile cele mai importante si viitorul alaturi de cei dragi si te condamna la o existenta care se desfasoara in trecut , o existenta de care nici macar nu esti constient.
La fel de ingrozitor trebuie sa fie si pentru familia bolnavului, pentru ca degradarea sanatatii este rapida.
Imi place Julianne Moore, cred ca ai nevoie de mult curaj pentru un astfel de rol, iar Oscarul pe care l-a castigat este una din dovezile ca este o actrita talentata.
In acest moment avem nevoie si de astfel de filme, care sa atraga atentia asupra bolilor grave, cu care insa multi oameni si familiile lor se confrunta, nu avem nevoie doar de comedii romantice cu aceeasi poveste, filme de actiune sau SF. Enjoy!
 

Monday, March 23, 2015

Insurgent







Aşteptam cu nerăbdare o nouă întâlnire cu Tris(Shailene Woodley) şi Four(Theo James), ieri am văzut în cinema Insurgent , a doua parte a seriei Divergent a autoarei Veronica Roth.
Divergent se încheie cu Tris şi Four care fug de Janine pentru că identitatea lor de divergenţi a fost descoperită. Îşi vor căuta o ascunzătoare la diverse facţiuni, dar se vor alătura celor fără facţiuni, pentru că sunt mai numeroşi şi dispuşi să-şi recâştige locul.
Tot aici Four îşi va regăsi mama , pe care o credea decedată, iar Janine va fi mereu pe urmele lor deoarece are nevoie de divergenţi pentru a afla mesajul dintr-o cutie.
Tris este marcată de decesul părinţilor săi, se consideră vinovată de cele întâmplate, se predă lui Janine şi trebuie să treacă peste cele 5 simulări şi să afle mesajul secret.
Mesajul secret se referea la lumea din exteriorul zidului, personajele află că divergenţii nu au fost o problemă , ci o soluţie, că ei nu sunt singurii supravieţuitori şi că au făcut parte dintr-un experiment.
Finalul este pozitiv, toţi se îndreaptă cu speranţă spre o nouă lume, chiar dacă nu sunt siguri dacă acest lucru este în beneficiul lor.
Efectele speciale mi-au plăcut mult şi de această dată, nici povestea nu te lasă să te plictiseşti, iar Tris şi Four nu au cum să nu-ţi placă.
Voi citi şi cartea pentru că filmul m-a convins. Enjoy!


Sunday, March 15, 2015

De ce eu?






De ce eu ? este primul film românesc pe care am ales să-l văd în cinema, trailer-ul m-a convins că o să fie o alegere bună.
Combinând fapte reale şi unele ficţionale, De ce eu? spune povestea tânărului procuror Cristian Panait, în film Cristian Panduru( Emilian Oprea).
În anul 2002 Cristian Panduru încearcă să rezolve un caz complicat de corupţie, al unui alt procuror, Letea,însă ajunge în final al concluzia că acesta este nevinovat.
Interesantă este tot procesul pshihologic prin care trece tânărul procuror, de la nesiguranţă, la teamă şi refuzul de a mai continua.
Se presupune că s-ar fi sinucis, însă rămân multe elemente destul de neclare în dosarul său.
Faptul că este insipirat după un caz real, face filmul mai verosimil, povestea are impact, iar Emilian Oprea reuşeşte un rol foarte bun.
Vi-l recomand. Enjoy!

Thursday, March 05, 2015

Teatru: Noi 4


Îmi doream de multă vreme să văd o piesă cu Marius Manole, iar ieri am văzut piesa Noi 4 la Festivalul de Teatru de la Mioveni.
Textul piesei este scris de Lia Bugnar, o piesă contemporană, în care personajele trec de la un subiect la altul cu o mare rapiditate, o piesă care vă va binedispune pentru o oră şi jumătate.
În piesă apar 3 personaje feminine: Maria(Maria Obretin)-soţia misterioasă, seducătoare şi înşelată, Ilinca(Ilinca Manolache)- prietena Mariei şi amanta soţului acesteia, Otilia(Lia Bugnar)-mama  lui Victor. Marius Manole este Victor, soţul Mariei, personajul masculin în jurul căruia se desfăşoară vieţile celor 3 femei.
La un moment dat , după plecarea lui Marius Manole din scenă piesa pare că se destramă sub ochii spectatorului, însă monologul său despre copilăria singuratică te readuce înapoi în piesă, şi-ţi dai seama că totul este o poveste în poveste.
Au fost momente în care am râs, momente în care eram uimită sau altele în care nu-mi puteam lua ochii de la personaje. Este o piesă în care subiectele precum dragostea, pierderea mamei, prietenia apar a nu fi atât de importante, însă cumva dialogurile pleacă şi ajung la esenţa subiectului.
Este o piesă interesantă pe care v-o recomand pentru poveste şi distribuţie. Enjoy!