Saturday, February 14, 2015

The Theory of everything


The Theory of everything este unul din acele filme pe care trebuie să le vezi, la care continui să te gândeşti mult timp după ce s-a terminat.
Toată povestea este emoţionantă, mai ales pentru că are la bază întâmplări reale. Este povestea lui Stephen Hawking ( Eddie Redmayne) comologist şi fizician. La început este prezentat ca un tânăr foarte inteligent şi cu simţul umorului, dar oarecum retras. Starea sa de sănătate începe să se degradeze, urmând să afle că suferă de boala neuronului motor, o boală neurologică, care îi va limita treptat capacitatea de a merge, de a vorbi, etc.
Medicii îi acordă 2 ani de viaţă, pe care Stephen decide să-i folosească pentru a studia şi pregăti teza sa de doctorat despre timp şi găurile negre. Tot în acest interval o cunoaşte pe Jane ( Felicity Jone), cu care se va căsători şi vor avea 3 copii.
Din momentul în care starea lui de sănătate se va înrăutăţi progresiv, Jane devine copleşită de toată această situaţie şi suferinţă. Shephen pare însă să-şi accepte condiţia, să continue să trăiască  pentru descoperirile ştiinţifice care îl motivau.
În urma unei trahectomii, Stephen îşi pierde capacitatea de a vorbi, comunicarea lui cu cei din jur se va realiza mai apoi cu ajutorul unui computer.
Jane este din ce în ce mai nefericită, găseşte un sprijin în Jonathan, iar Stephen îşi continuă cercetările şi prelegerile în întreaga lume însuţit de o asistentă.
În viaţa reală se pare că cei doi au fost căsătoriţi, iar mai apoi au divorţat în 2006, ceea ce l-a determinat pe Stephen să reia legătura cu Jane, copii şi nepoţii săi.
Mi s-a părut incredibil cum în ciuda unor limitări fizice grave, Stephen a găsit acea motivaţie care să-l determine să continue în fiecare zi, să-şi accepte situaţia.
Poate pentru că subiectul îmi este atât de familiar, am reuşit să înţeleg ambele părţi: acceptarea lui Stephen şi starea de copleşire a lui Jane. Iar Eddie Redmayne a reuşit un rol extrem de dificil.
Îmi place că Oscarurile din acest an au nominalizări atât de bune precum: Birdman, The Imitation Game, American Sniper.
 
 

Wednesday, February 11, 2015

Tuesday, February 10, 2015

Week-end cu filme

Week-end-ul trecut am mai adăugat 3 filme destul de interesante pe listă, după Birdman, American Sniper şi The Imitation Game.
If I Stay (2014)  este o dramă care prezintă povestea Miei (Chloe Grace Moretz) o violonistă de 17 ani, care-şi pierde într-un accident de maşină familia. Este o împletire captivantă între perioada dinainte de accident, amintirile sale şi dorinţa de a lupta pentru propria viaţă. Nu este cu siguranţă un film care să te lase indiferent.



Barefoot (2014) este o comedie tocmai bună pentru week-end, o poveste cu happy-end. Personajul masculin (Scott Speedman) este fiul unui om de afaceri, în permanenţă aflat în situaţii conflictuale sau periculoase. În spitalul la care lucra în folosul comunităţii o întâlneşte pe Daisy(Evan Rachel Wood), o tânără aflată în şoc după moartea mamei ei. Iniţial se crede că Daisy are probleme psihice, singura problema era doar izolarea la care a fost supusă pentru a-şi îngriji mama bolnavă de schizofrenie.
Treptat povestea celor doi evoluează, iar în final îşi dau seama că sunt potriviţi cu toate deosebirile dintre ei.

Serena(2014) a fost cu siguranţă filmul cu cel mai mare impact,un nou film cu Bradley Cooper şi Jennifer Lawrence.
Chiar de la Silver Lining Playbook am avut impresia că aceşti doi actori se completează foarte bine, iar acest film o demonstrează încă o dată.
Dacă în American Sniper nu l-am recunoscut deloc pe Bradley Cooper, în acest film a fost actorul cu care eram obişnuită.
Povestea este tristă : George are o fabrică de cherestea în Carolina de Nord, asociaţi şi câteva împrumuturi la bănci. O cunoaşte pe Serena, o tânără rebelă, a cărei familie a murit în timpul unui incendiu tot la o afacere cu cherestea.
Serena începe treptat să se ocupe de afacerile soţului său, asociaţii nu privesc cu ochi buni această implicare şi încep să-l înşele. Serena încearcă în rânduri repetate să devină mamă şi cu fiecare nouă pierdere îl urăşte mai tare pe fiul lui George dintr-o relaţie anterioară trecătoare.
George va trebui să lupte pentru a-şi apăra copilul, este omorât în final de o puma pe care o vână de ceva vreme, iar Serena sfârşeşte într-un incendiu pe care-l provoacă.
Enjoy!

Wednesday, February 04, 2015

Miercurea fara cuvinte: The Joy in Black (142)


                                             Mai multe gasiti pe blocul lui Carmen.Happy WW:)

Monday, February 02, 2015

Mind-blowing: Birdman


După filmele anterioare nominalizate la Oscar pe care le-am văzut în week-end a venit momentul pentru Birdman. Cred că Birdman este fie filmul care îţi place şi mult, fie nu-ţi place deloc.
Mie mi-a plăcut, este unul din filmele care are tot ce îţi poţi dori, la care continui să te gândeşti mult timp după ce s-a terminat şi pe care probabil o să-l revăd.
Riggan Thompson (Michael Keaton) a interpretat la un moment dat un super erou- Omul Pasăre, însă în prezent caută aceeaşi faimă într-o piesă în care joacă şi pe  care o regizează pe Brodway.
Thompson crede că aceasta este ultima lui şansă de a impresiona criticii, colegii, de a arăta că lumea teatrului poate aduce multă creaţie , că este mai importantă decât lumea filmului.
Doar că încercarea sa nu este deloc uşoară, piedicile sunt multe, eşecul este la orice pas, presiunea creşte, spectacolul pare uneori un lucru imposibil de atins.
Totul pare o lume nebună, fiica lui Thompson, Sam( Emma Stone) tocmai reîntoarsă de la o clinică de dezintoxicare este destul de antisociabilă, dar foarte realistă, cele două actriţe din piesă pendulează între teama de eşec şi succesul de a juca într-o piesă pe Brodway, iar surpriza este actorul nou venit Mike Shiner(Edward Norton).
Edwad Norton reuşeşte să-şi parodieze propria imagine de actor dificl, este nonconformist, extrem de talentat, trece cu uşurinţă de la dramă, la umor sau ironie, iar dialogul dintre el şi Thompson din piesă este superb.
Pe Edward Norton îl urmăresc de multă vreme, îşi alege cu grijă rolurile, este un actor foarte talentat şi inteligent, o adevărată plăcere să văd rolul lui din acest film. 
Filmul crează o atmosferă în care totul pare foarte real, actorii care au mereu nevoie de confirmare, se prefac în afara scenei,dar fac totul să devină real pe scenă. 
Finalul nu este cu nimic diferit de ceea ce-mi imaginam sau avea nevoie acest film, fiecare este în măsură să facă alegerile pe care le consideră potrivite.
Este un film despre lumea reală, despre adevărurile crude pe care încercăm să le ascundem,mă bucur că în acest an filmele pe care le-am văzut deja nominalizate la Oscar au ca element comun realul( povestea lui Kyle din American Sniper sau a lui Alan Turing din The Imitation Game).
Sper doar ca atât Michael Keaton , cât şi Ed Norton să obţină premiul Oscar pentru interpretare rol principal, respectiv secundar, pentru că le merită. Vă recomand acest film. Enjoy!


Sunday, February 01, 2015

American Sniper & The Imitation Game

 După Unbroken, îmi doream mult să văd atât American Sniper, pe care mai toată lumea îl lăuda şi în egală măsură The Imitation Game, deoarece aveam sentimentul că o să-mi placă.
American Sniper mi-a plăcut, poate şi pentru că în rolul principal era Bradley Cooper. Regia i-a aparţinut lui Clint Eastwood, iar filmul prezintă povestea lui Chris Kyle, cel mai bun lunestist al SUA şi cele 4 misiuni ale sale în Irak.
Nu l-am recunoscut deloc pe Bradley Cooper în rolul lui Kyle,m-a surprins,a reuşit să redea foarte bine trăirile, traumele cu care se reîntoarce un soldat din astfel de misiuni.
Sfârşitul este neaşteptat şi dramatic, totul pare foarte real, o mare atenţie pentru detalii şi un personaj puternic.
Filmul are 6 nominalizări la Oscar.
 
The Imitation Game a fost pentru mine surpriza, o anticipasem cumva când citisem că este povestea matematicianului Alan Turing din al doilea război mondial, dar nu mă aşteptam să-mi placă atât de mult.
Alan Turing(Benedict Cumberbatch) este unul dintre cei mai buni matematicieni din Marea Britanie şi este ales să facă parte dintr-o echipă secretă care avea ca scop decriptarea mesajelor secrete trimise de Germania în al doilea război mondial. Pentru a realiza acest lucru , Alan proiectează propria sa maşină pentru a decripta Enigma(maşinăria care transmitea mesajele germanilor).
Desigur procesul este greoi, superiorii nu-i acordă prea multă credibilitate lui Alan, dar cu ajutorul lui Joan Clarke(Keira Knightley), reuşeşte să câştige încrederea şi sprijinul celorlalţi membrii ai echipei.
Alan nu este un personaj sociabil, este în schimb foarte creativ, incredibil de inteligent, uneori naiv, loial şi bun.
Alan încearcă să accepte convenţiile din jur, motiv pentru care o cere în căsătorie pe Joan, deşi el era homosexual.Pentru a nu o pune într-o postură nefavorabilă îşi retrage mai apoi propunerea, chiar dacă Joan nu avea nimic împotriva unei astfel de relaţii.
Aparatul construit de Alan şi munca echipei sale , va duce la sfârşitul războiului în 1945, la salvarea mai multor vieţi omeneşti şi înfrângerea Germaniei. Este un film despre eforturile din spatele fronturilor, prin care acest război a fost câştigat.
În anul 1952 lui Alan îi este intentat un proces din cauza faptului că era homosexual, acceptă un an de tratament hormonal pentru a evita închisoarea şi a putea să lucreze mai departe la proiectul său.
În 1954, la vârsta de 41 de ani se sinucide.
Filmul impresionează prin frământările lui Alan, care îşi doreşte uneori normalitatea, pentru a putea fi lăsat să lucreze, mintea sa este sclipitoare, un personaj sincer, dar în permanenţă neînţeles de cei din jur.
Oare câte lucruri ar mai fi putut descoperi şi crea, dacă un detaliu personal( uneori şi astăzi netolerat de majoritate) nu ar fi cântărit atât de mult?
Şi poate că uneori căsătoria cu cel mai bun prieten ( în cazul lui Joan) putea fi un câştig pe termen lung.
Filmul are 10 nominalizări Bafta şi 8 la Oscar, sper să câştige cât mai multe premii, deoarece este un film care merită văzut pentru povestea reală, pentru jocul actorilor şi întrebările care le ridică. Vi-l recomand!