Monday, August 25, 2014

Floare de noapte, floare de bar - Lea Jacobson



Încă o carte pe care cu greu am reuşit să o las din mână şi pentru care mi-a trebuit mai puţin de o zi să o termin.
După cum ştiţi lumea asiatică a fost şi va rămâne mereu fascinantă pentru mine , fie că e vorba de China , Japonia sau Coreea. 
Autenticitatea o caut cel mai adesea în romanele autorilor din ţările respective, însă de această dată acest jurnal al vieţii unei tinere americane în Japonia chiar a fost captivant.
Autoarea soseşte iniţial în Japonia pentru un sejur de 2 ani, fiind angajată ca şi profesoară de engleză la o grădiniţă particulară. 
Oricât încearcă să se conformeze rigorilor sistemului japonez, diferenţa de mentalitate îşi spune cuvântul şi sfârşeşte prin a fi concediată. 
Cum Japonia încă reprezenta o tentaţie pentru Lea, aceasta se mută în Tokyo , unde devine hostesă într-un club de noapte, un fel de gheişă modernă, dar neapărat străină.
Lea pătrunde astfel în lumea plutioare din Japonia, un tărâm al decadenţei, iluziilor şi dependenţei. Viaţa sa se schimbă radical, devine dependentă de alcool sau automutilare, se pierde printre rolurile pe care le joacă seară de seară.
La un moment dat se întoarce în America pentru a-şi termina studiile de master , însă dorul de Japonia o aduce înapoi în Tokyo, alegându-şi aceeaşi meserie care-i aducea facil venituri materiale.
Foarte interesante sunt diversele detalii cu privire la comportamentul japonezilor, la modul în care ei gestionează diverse situaţii, total diferit de lumea europeană sau americană.
O poveste frumoasă despre vise, iluzii,o realitate dură şi viaţa de noapte din Japonia. 


Wednesday, August 13, 2014

The fault is in our Stars- Despre lucrurile cu adevarat importante




Astăzi am terminat de citit si cartea lui John Green , filmul îl văzusem cu câteva săptămâni în urmă. Am în continuare aceeaşi senzaţie că orice aş citi în zilele următoare nu ar putea atinge maximul pe care această carte l-a lăsat.
Filmul nu diferă prea mult de carte, este trist şi frumos în acelaşi timp , mi-a reamintit tot ceea ce ştiam deja despre lucrurile importante din viaţă.
Hazel Grace(Shailene Woodley) este o tânără de 16 ani bolnavă de cancer tiroidian,care îl întâlneşte întâmplător pe Augustus Waters(Ansel Elgort) un tânăr cu un picior amputat şi care este în perioada de remisie.
Treptat prietenia lor se transformă într-o poveste de dragoste mereu contra cronometru, pentru că vieţile lor sunt departe de a fi ca ale celorlalţi. Totul se schimbă în viteză,îndrăznesc să spere că finalul de care se tem este departe, descoperă noi emoţii şi locuri, se lasă pradă vulnerabilităţii şi trăiesc fiecare clipă.
Este trist faptul că Augustus moare, iar Hazel trebuie să continue să trăiască cu această pierdere. Atât filmul, cât şi cartea au reuşit să mă emoţioneze şi să mă facă să plâng aşa cum mi-aş fi dorit şi aveam nevoie cu ceva timp în urmă.
Încă o dată mi-a reamintit că la final , atunci când tragi linia contează numai persoanele care ţi-au fost alături , le-ai iubit şi te-au iubit, restul sunt doar detalii.
De asemenea mi-am reamintit de citatul lui Murakami: If you remember me, I do not care if anyone else forgets.