Sunday, March 31, 2013

Martie Altfel


Martie Books:
Si caii se impusca nu-i asa?- H.McCoy
Fugi Rabbit-J.Updike
Misterul Nocebo
Visul lui Joy-Lisa See
Amurgul Idolilor-Nietzsche
Cititorul
Un an in Provence-Peter Mayle

Martie Film:

La bonheure n'arrive jamais seule

Martie Music:

Depeche Mode -Soothe my soul

Martie Words:
"And once the storm is over you won't remember how you made it through, how you managed to survive. You won't even be sure, in fact, whether the storm is really over. But one thing is certain. When you come out of the storm you won't be the same person who walked in. That's what this storm's all about.” Kafka on the Shore

Saturday, March 30, 2013

My RUNNING Notes :Because it makes me HAPPY !


"Most runners run not because they want to live longer, but because they want to live life to the fullest."Haruki Murakami

Cea mai recentă întrebare şi cea care probabil stă pe buzele tuturor este : De ce alergi? 
Fiecare alergător are propriul său răspuns la această întrebare, propriile motivaţii care îl determină să continue.
Am început să alerg pentru că doream să-mi testez limitele, pentru că speram că voi putea alerga şi tot ceea ce am descoperit apoi pe parcurs m-a surprins de fiecare dată. Da, fiecare antrenament este o nouă lecţie, fiecare 400 sau 500 m adăugaţi antrenamentului anterior o provocare. Voi reuşi să depăşesc această nouă provocare- nu ştiu -niciodată nu sunt sigură de ceea ce organismul poate la un moment dat, însă încerc!
Alergarea poate fi cel mai bun curs de dezvoltarea personală pe care-l puteţi face, susţin autorii acestui articol. Într-adevăr schimbările sunt numeroase şi vizibile, după ce ai început să alergi nu vei mai fi acelaşi.
Vei începe să-ţi dai seama că rezultatele apar într-adevăr după un efort susţinut, limitele sunt create de mintea noastră, este necesar un regim de viaţă sănătos care să susţină antrenamentul, alergarea ajută la diminuarea stresului şi îmbunătăţirea stării generale.
Dar pe lângă toate aceste teorii adevărate , poate cea mai puternică motivaţie sunt acele endorfine, care-ţi redau încrederea şi garanţia că fericirea poate fi atinsă.
Alergarea rămâne un lucru subiectiv, fiecare nou obstacol doborât, fiecare kilometru cucerit sunt o provocare pe care am câştigat-o. 
Sunt o persoană exigentă , am antrenamente de care sunt mulţumită şi de unele mai puţin,însă încerc să găsesc acel echilibru pentru a mă antrena pentru curse la sfârşitul cărora să ştiu că am făcut tot ce se putea.
Până la urmă în ceea ce mă priveşte e vorba de limite, de competiţie, de încercări, de noutate şi de fericirea de a alerga.  Because it makes me happy !:) 




Sunday, March 24, 2013

F1 Malaysian GP 2013: Vettel , Webber,Vettel?


În acest week-end s-a desfăşurat a doua etapă de F1 din acest sezon, o etapă foare diferită de tot ce s-a întâmplat în urmă cu o săptămână.
Calificările au început sâmbătă dimineaţa sub semnul ploii, m-am temut că se va repeta situaţia din Australia, însă pole-position-ul i-a revenit iar lui Vettel, urmat de Massa şi Alonso.
Ordinele de echipă au fost foarte prezente în această etapă: întâi Massa la strart a trebuit să-i păzească spatelel lui Alonso pentru ca acesta să ajungă pe podium. Însă Alonso şi-a avariat în scurt timp aripa, nu a intrat la timp la boxe să o schimbe şi a abandonat foarte repede.
Astfel decizia de a-l prefera pe Alonso în faţa lui Massa s-a dovedit a fi greşită, Massa ar fi reuşit un start mult mai bun şi poate un loc pe podium dacă se permitea...
Mai apoi a fost duelul Webber-Vettel, lui Webber i s-a sugerat că ar fi mai bine să-l lase pe Vettel la conducere, acesta nu s-a conformat iniţial, suspans, emoţii şi alte ordine de echipă... Vettel a câştigat în final cursa.
În aceeaşi situaţie s-au aflat piloţii Mercedes Rosberg-Hamilton, lui Rosberg i-a fost înfrânată dorinţa de a-l depăşi pe Hamilton şi a terminat pe locul 4, deşi ar fi trebuit să fie pe podium.
Raikkonen a plecat de pe locul 10, cu o penalizare de 3 locuri după ce s-a incomodat pe Rosberg în calificări şi a terminat cu greu cursa pe locul 7. Totuşi se află la doar 9 puncte diferenţă de Vettel pe locul 2!
În primii 10 au mai terminat: Grosjean(6),Hulkenberg(8),Perez(9),Vergne(10).
Au fost multe gafe în această cursă: decizia lui Alonso de a nu schimba aripa avariată, Hamilton care a greşit boxa şi a ajuns iar la McLaren, schimburi de pneuri nereuşite, ciocnire între piloţi la boxe.
Următoarea cursă va fi în China pe 14 aprilie.


Saturday, March 23, 2013

Cititorul - Bernhard Schlink


Cititorul  este una din cărţile pe care este necesar să o citiţi la un moment dat, este o carte cu o poveste interesantă, dificilă, care tulbură.
Am văzut filmul în anul 2008, tulburător şi diferit deopotrivă, am amânat un timp lectura acestei cărţi, încă chiar după 5 ani citind-o am revăzut vizual filmul.
Cartea are maxim 200 de pagini , nu am rezistat să o las din mână până nu am terminat-o, scriitura este cursivă şi aerisită.
Michael, un tânăr de 15 ani , o cunoaşte pe Hanna, controlor de tramvai, care este cu 20 de ani mai în vârstă.
Michael este uimit iniţial de atenţia pe care aceasta i-o acordă, singura dorinţă a Hannei este ca Michael să-i citească câte ceva după fiecare întâlnire amoroasă.
Povestea lor pare intensă şi interzisă în acelaşi timp,se sfârşeşte repede plin plecarea Hannei, iar regăsirea celor doi se va întâmplă 8 ani mai târziu în nişte împrejurări mai puţin fericite.
Michael se pregăteşte să devină avocat, asistă la diverse procese la tribunal, loc în care o va reîntâlni pe Hanna . Aceasta este acum acuzată de moartea multor femei dintr-un lagăr de concentrare din Cracovia.
Surpriza este că Hanna nu pare să realizeze că acţiunile sale au dus la moartea acelor femei, recunoaşte chiar că a scris procesul verbal , în realitate Hanna nu ştia să scrie sau să citească.
Singurul care-şi dă seama de secretul ei este Michael, însă nu poate inteveni în proces, iar Hanna primeşte drept pedeapsă închisoare pe viaţă.
Cu toate că nu o va vizita niciodată în închisoare Michael, va înregistra pe casete şi-i va trimite diverse cărţi. La un moment dat primeşte o scrisoare din partea ei, se vor reîntâlni la 18 ani după închiderea ei. 
Mai apoi va afla că a învăţat să scrie şi să citească în închisoare ajutată de casetele sale, că a decis să renunţe la viaţă cu o zi înainte să iasă din detenţie deoarece se considera vinovată de lucrurile comise în lagăr.
Michael continuă să se simtă vinovat de povestea de viaţă a Hannei, înţelege destul de greu acţiunile ei radicale, faptul că nu a recunoscut la proces că nu poate citi sau scrie.
În detenţie însă Hanna se schimbă, învaţă să scrie şi să citească pentru a nu-l dezamăgi, dar continuă să creadă că nu merită iertarea pentru faptele comise.
Este impresionant descrisă călătoria lui Michael la un fost lagăr de concentrare, pentru a înţelege care au fost motivaţiile Hannei, un episod foarte real şi dureros.
Pentru Michael, Hanna pe care a cunoscut-o iniţial este foarte diferită de cea pe care o regăseşte la proces, rămâne alături de ea în ciuda tuturor dovezilor.
Michael pare să sufere cel mai mult în urma celor întâmplate, loialitatea sa este surprinzătoare.
Cartea nu este diferită de film, impactul a fost acelaşi,povestea este tristă  şi impresionează. Este greu de înţeles de ce Hanna a ales să mintă la tribunal, de ce Michael i-a stat alături atâţia ani?
Iar descrierea vizitei la lagărul de concentrare mi-a reamintit de vizitarea Muzeului Holocaustului din Budapesta de vara trecută(acelaşi impact).
"Sometimes the memory of happiness cannot stay true because it ended unhappily. Because happiness is only real if it lasts forever? Because things always end painfully if they contained pain, conscious or unconscious, all along? But what is unconscious, unrecognized pain? ” 





Sunday, March 17, 2013

Visul lui JOY


Visul lui Joy reprezintă a doua recenzie din campania VALLuntar , aşteptam de mult timp să citesc unul din romanele Lissei See.
Am regăsit în acest roman o descriere autentică a Chinei anilor 1950, personaje bine individualizate şi o poveste de viaţă dulce-amăruie.
Joy este o tânără de 19 ani, care locuieşte împreună cu mama şi mătuşa sa în Los Angeles. Viaţa sa se schimbă în momentul în care, după moartea tatălui său şi aflarea secretului mamei şi mătuşii sale, decide că este momentul să-l cunoască pe tatăl său în China.
Cu economiile pe care le avea, Joy ajunge în Hong Kong , apoi în Shanghai sperând să-şi cunoască tatăl :Z.G., artist plastic.
Joy ajunge în Shanghai tocmai când Z.G. este trimis într-un sat pentru a-i reeduca pe ţărani şi se alătură acestuia. În acest loc sărac şi foarte diferit de Shanghai, Joy, îndrumată de tatăl său îşi descoperă talentul la pictură. Tot aici îl întâlneşte pe Tao, un tânăr ambiţios, dornic să plece cât mai repede din acest sat sărac.
Pearl, cea care a crescut-o pe Joy, va pleca în căutarea fiicei sale de îndată ce-şi dă seama de dispariţia ei. Se reîntoarce în Shanghai, descoperă o lume diferită de cea pe care o ştia în momentul în care a părăsit China.
Pearl va trebui să încerce să se adapteze unei lumi dure, plină de conformism şi reguli, pentru a putea să-şi recâştige fiica.
May, mama adevărată a lui Joy  şi sora lui Pearl este alături de cele două , ajutându-le financiar din Los Angeles.
Joy decide la un moment dat să accepte cererea în căsătorie a lui Tao, dar acest lucru va însemna o decizie nepotrivită pe termen lung. Se va izola treptat de părinţii săi, care trebuie să se reîntoarcă în Shanghai, va renunţa la pictură, rămâne însărcinată,iar nefericirea nu o ocoleşte.
Naşterea fiicei sale, Samantha, nu-i va aduce mai multă linişte, din contră, familia lui Tao este nemulţumită că nu au un nepot, iar Joy se chinuie cu fiecare zi să supravieţuiască într-o lume care nu o acceptă.
Salvarea va veni din partea lui Pearl şi a lui Z.G. care ajung la timp, pentru a-şi salva fiica şi nepoata de la moartea prin malnutriţie, reuşind să le scoată din acest sat şi să se reîntoarcă în Shanghai.
Dar China nu era pregătită să fie un mediu primitor pentru familia lui Joy, astfel că Pearl şi Z.G. încearcă să pregătească o întâlnire pe pământ neutru, la Hong Kong cu May.
După multe peripeţii şi pericole, May, Joy, Pearl şi Z.G. se reîntâlnesc la Hong Kong, cu speranţa unui viitor mai luminos.
Cartea reuşeşte să descrie foarte bine atmosfera din China comunistă anilor 1950, o lume plină de reguli, restricţii.
Personajele sunt puternice, se luptă cu toate resursele pe care le au să supravieţuiască, să uite greşelile din trecut, să-şi construiască un viitor mai bun.
Povestea per ansambu este tristă, însă tocmai aceste greutăţi reuşesc să reîntregească familia lui Joy.
Vă recomand această carte pentru poveste, prin intermediul căreia veţi descoperi o Chină pe care probabil nu o ştiaţi. 
Articolul face parte din campania Valluntar iniţiată de grupul Editorial All, cu sprijinul ROMSILVA, iar fiecare comentariu reprezintă şansa de a planta un copac.






F1 Australian GP 2013: Great Kimi !


Am aşteptat cu multă nerăbdare începutul acestui sezon de F1, un sezon cu 19 etape, 4 piloţi noi şi sper cu multe curse la fel de frumoase ca cea de azi dimineaţă.
Calificările de sâmbătă dimineaţa au fost cred o premieră pentru Melbourne, în sensul că ploaia abundentă a făcut imposibilă finalizarea lor, după ce mai bine de 2 ore am stat în faţa televizorului.
În aceste condiţii calificările pentru acest mare premiu s-au desfăşurat azi dimineaţă de la ora 7, iar cursa a început la ora 8.
Vettel a reuşit să obţină pole-position-ul în ultimele secunde ale calificărilor, mă aşteptam la o cursă pe care să o conducă autoritar , însă lucrurile s-au schimbat încă de la start.
Massa, plecat de pe locul 4 a reuşit cel mai bun start şi ajunge pe locul 2 la start şi apoi pe locul 1, speram măcar la un podium pentru el , în final a terminat cursa pe locul 4.
Mai apoi cu cât cursa continua, se peridau diverşi piloţi pe primul loc, aşa că în final surpriza lui Kimi mi-a plăcut. Kimi a reuşit să obţină o victorie frumoasă, a gestinat foarte bine o cursă dificilă, iar discursul de pe podium a fost comic.
Alonso a terminat pe locul 2, de mult nu a mai reuşit Ferrari să puncteze atât de bine din prima etapă, sper să păstreze această stare şi pe viitor.
A fost surprinzător că Vettel a reuşit doar locul 3, insă un lucru foarte bun pentru spectacol.
O altă prezenţă remarcată în această cursă a fost Sutil, care chiar s-a aflat la conducere pentru mai multe tururi, finalizând pe locul 7.
În primii 10 au mai terminat: Hamilton(5), Webber(6),Di Resta(8), Button(9), Grosjean(10).
Hamilton, Webber şi Button nu prea s-au remarcat în această cursă, Rosberg a abandonat când se afla pe locul 3.
În final cursa din Melbourne a fost foarte interesantă, multe schimbări, 3 campioni mondiali pe podium şi absenţa lui Schumi. 
Well done, Kimi !
Următoarea cursă va fi pe 24 martie în Malaysia.


Sunday, March 10, 2013

F1 2013 : Ready to start!


Pe 17 martie F1 revine cu un nou sezon, noi piloti , imbunatatiri tehnice si mult spectacol.Dar inainte de a vedea o parte din noutatile acestui sezon care sta sa inceapa sa ne reamintim putin de sezonul 2012.
A fost ultimul sezon al lui Schumi in F1, plecarea sa se va simti , mai ales pentru cei care il admiram.
Marii castigatori ai curselor din sezonul 2012 au fost : Vettel(5), Hamilton(4),Alonso(3), Button(3), Webber(2), Rosberg(1),Maldonado(1), Raikonnen(1).
In ceea ce priveste numarul de podiumuri situatia a fost:Alonso(13),Vettel(10), Raikonnen(7),Hamilton(7),Button(6),Webber(4),Grosjean(3),Perez(3),Rosberg(2),Massa(2),Maldonado(1), Schumi(1), Kobayashi(1).
La pole-position s-au impus:Hamilton(7), Vettel(6), Alonso(2), Webber(2), Rosberg(1), Maldonado(1), Button(1).
Cele mai multe tururi au fost completate de pilotii: Raikonnen(1191), Massa(1178), Ricciardo(1175),Vettel(1162), Kovalainen(1153).
In 2013 compozitia echipelor este urmatoarea:
Red Bull-  Vettel , Webber;
Ferrari-Alonso, Massa;
McLaren- Button, Perez;
Lotus-Raikonnen, Grosjean;
Mercedes-Rosberg, Hamilton;
Sauber-Hulkenberg, Gutierrez;
Force India- Di Resta, Sutil;
Williams-Maldonado, Bottas;
Torro Rosso-Vergne, Ricciardo;
Caterham-Pic, Der Garde;
Marusia-Bianchi, Chilton;
Calendarul competitional este:
1.Australian GP- 17 martie;
2.Malaysian GP-24 martie;
3.Chinese GP-14 aprilie;
4.Bahrain GP-21 aprilie;
5.Spanish GP-10 mai;
6.Monaco GP-26 mai;
7.Canadian GP-9 iunie;
8.British GP-30 iunie;
9.German GP-7 iulie;
10.Hungaria GP-28 iulie;
11.Belgian GP-25 august;
12.Italian GP-8 septembrie;
13.Singapore GP-23 septembrie;
14.Korean GP-6 octombrie;
15.Japanese GP-13 octombrie;
16.Indian GP-27 octombrie;
17.Abu Dhabi GP-3 noiembrie;
18.USA GP-17 noiembrie;
19.Brazilian GP-24 noiembrie;

In concluzie calendarul competitional pare la fel de aglomerat ca cel din 2012, parca cu mai multe pauze intre etape, 4 piloti noi, sper ca in aceast an Alonso sau Raikonnen sa reuseasca sa-si gestioneze mai bine punctele acumulate pe parcursul sezonului pentru a castiga titlul mondial. May the best one wins !:)

Sunday, March 03, 2013

My Cote D'Azur Diary:Magnifique Cannes(7)

 O nouă zi pe Coasta de Azur, o nouă destinaţie, unul din cele mai impresionante oraşe, care reuşeşte să cucerească prin farmecul său pe oricine-Cannes.
Cannes-ul reuşeşte să uimească încă de la început: este suficient de mare  pentru a avea toate marile hoteluri, magazine, restaurante şi plaje, însă prea mic pentru a fi străbătut cu piciorul.
În 1834 Cannes era doar un sat pescăresc, însă frumuseţea acestui loc i-a atras pe cei care se îndreptau spre Nisa, şi-au construit aici reşedinţe de vacanţă, străinii curioşi i-au urmat şi astfel Cannes a început să înflorească.
Astăzi misterul acestui oraş încă  mai atrage turiştii, festivalul de film din luna este faimos, plajele sunt în mare parte private, Cannes este un oraş scump, şic, locul unde am resimţit cel mai bine spiritul francez.
Distanţa Nisa-Cannes am parcus-o în doar 60 de minute cu autobuzul din Ligne D'Azur şi am  început prin a străbate centrul vechi,foarte pitoresc cu străduţele sale înguste, pavate cu piată, casele cu obloane de lemn colorate şi flori minunate.



Mai apoi ne-am îndreptat spre Tour de Mont Chevalier din secolul al XI-lea, un loc încărcat de istorie care oferă o panoramă  splendidă asupra coastei. Tot de aici veţi avea cea mai frumoasă imagine cu portul din Cannes, ambarcaţiuni scumpe şi albe, care străluceasc în lumina soarelui.
Spre deosebire de portul din Antibes, acesta este mai restrâns, însă este posibil ca valoarea ambarcaţiunilor să fie mai mare.


După  ce ne-am apropiat mai mult de port şi am admirat ambarcaţiunile, ne-am îndreptat spre vasul care avea să ne ducă în doar 20 de minute pe Insula  Ste. Marguerite, locul în care în secolul 17 a fost întemniţat Omul cu Masca de Fier şi unde s-a filmat şi filmul cu Leo di Caprio.
Plimbarea pe Mediterană a fost minunată,mulţi turişti, dar şi francezi din alte regiuni sau un grup de elevi de şcoală generală ce urmau să aibe o lecţie practică la muzeul de pe insulă.
Insula Ste. Marguerite este un loc deosebit şi unic prin faptul că este încă înconjurată de pădure, nu există electricitate sau apă potabilă, este poate cel mai liniştit loc pe care l-am întâlnit în această călătorie.

 Cred că am petrecut mai bine de 3 ore pe această insulă, încă de cum urcai spre fosta temniţă se simţea un aer mai curat, nepoluat, vegetaţia mediteraneană dădea un farmec special acestui loc sălbatic.
Aici am vizitat Muzeul Mării, care aduna diverse exponate de pe vasele ce s-au scufundat, dar şi celulele în care se presupune că a fost întemniţat Omul cu masca de fier.
Este incredibil câtă linişte se poate aduna în acest loc, total diferit de Cannes-ul pe care îl văzusem anterior, soarele făcea apa turcoaz să strălucească, iar oraşul părea foarte departe.
 Înainte de a părăsi insula ne-am îndreptat spre plaja cu nisip fin şi apă clară şi turcoaz, o altă oază de linişte.
Reveniţi în oraş, am pornit spre Palais des Festivals, un loc foarte aglomerat şi plin de turişti, dornici să imortalizeze un moment pe covorul roşu. De această dată covorul era negru, cel roşu se întinde doar în momentul festivalului, însă cu toţi turiştii din jur , acest loc mi-a plăcut.


La Croisette este locul cel mai şic al oraşului, unde veţi regăsi toate marile hoteluri, restaurante, magazine de designer, maşini luxoase şi palmieri.
După atâtea lucruri care atrăgeau privirea, ne-am îndreptat spre faleză şi am regăsit puţină  linişte în micul oraş, care pare mereu în mişcare.
Aici lucrurile par diferite, lumea se plimbă relaxată, aleargă, se întoarce de la serviciu, este locul care mi-a plăcut cel mai mult în Cannes.
Cum ai putea să nu te opreşti puţin să stai pe unul din scaunele albastre , să priveşti Mediterana în care se reflectă un apus minunat de soare? Se mai termină încă o zi sau poate este un alt început....



Oricum vi  se va părea Cannes-ul: scump, şic, prea mic, aglomerat, cu siguranţă în cele din urmă vă va cuceri şi nu vă va lăsa indiferenţi.
Poate aici veţi resimţi cel mai acut influenţa pe care o au resursele materiale, însă oraşul merită vizitat, admirat, străbătut cu piciorul.
Aici veţi găsi o melodie care-mi reaminteşte în fiecare zi de farmecul acestui oraş, care m-a cucerit!
Mai rămân de depănat amintiri despre Monaco şi Nisa, în postările viitoare....



Saturday, March 02, 2013

Misterul Nocebo


Recenzia romanului Misterul Nocebo face parte din campania Valluntar din acest an, o campanie pe care am sprijinit-o şi anul trecut.
Patrick Lemoine aduce prin acest roman în atenţia publicului un subiect foarte interesant, cu multe aplicaţii practice, care stârneşte controverse: efectul nocebo.
Dar ce reprezintă efectul nocebo? Într-o primă definire este opusul efectului placebo, acel termen apărut pentru prima dată în anul 1956 într-un dicţionar medical-medicamentul fără nici un efect farmaceutic, administrat pentru a-i plăcea pacientului sau a-l linişti.
Apariţia lui nocebo este însă mai recentă, începe a fi utilizat la începutul anilor 90 pentru a sublinia efectele negative ale unui placebo. Astfel medicamentul nu mai ajută, nu mai linişteşte, ci dăunează şi duce la agravarea bolii.
Autorul nu se opreşte numai a analiza aceste două concepte prin prisma medicinii,ci lărgeşte aria de observaţie şi lansează ipoteza conform căreia presiunea exercitată de societatea modernă asupra individului prin diversele mijloace de comunicare nu i-ar face atât de mult bine, din contră îl îmbolnăveşte.
La un moment dat este examinat efectul nocebo al consumului excesiv de vitamine. Se pare că deşi avem impresia că vitaminele-suplimente alimentare sunt destinate a ne prelungi viaţa şi încetini îmbătrânirea, de fapt în loc să fie eliminate cantităţile în exces, acestea se stochează în organism şi devin toxice.
În acelaşi mod este analizat efectul asupra organismului al zahărului, respectiv înlocuitorul său aspartamul.
Cu toţii ştim că zahărul nu este sănătos, iar produsele dulci ar trebui evitate într-o alimentaţie sănătoasă, însă nici varianta sa - asptamanul nu este soluţia căutată.
După administrarea sa zahărul este capabil să liniştească organismul, în cazul aspartamului administrarea lui nu conduce şi la creşterea glicemiei, deci nu se instalează nici liniştea mult aşteptată, prin urmare creierul nu percepe ceea ce i se întâmplă. Acest lucru conduce la creşterea cantităţii de aspartam consumată, iar problema se agravează, un foarte bun exemplu de nocebo.
În ceea ce priveşte exemplificarea conceptelor placebo-nocebo această carte este o adevărată sursă de inspiraţie, este una din acele cărţi pe care cu greu o laşi din mână.
De asemenea este fascinant câte aplicaţii au aceste două principii atât în medicină, psihologie, sociologie,media.
Şi dacă sunteţi curioşi de ce sportivilor le place atât de mult suferinţa, veţi descoperi tot în această carte că efortul dureros şi susţinut are ca rezultat eliberarea endorfinelor, acele substanţe minunate sinonime cu fericirea.
300 de pagini de exemple, studii, comparaţii, un autor motivat şi realist sunt elementele care fac din acest roman unul foarte captivant.
Depinde de fiecare dintre noi să decidem cine ne va influenta: placebo sau nocebo?
Articolul face parte din campania Valluntar iniţiată de grupul Editorial All, cu sprijinul ROMSILVA, iar fiecare comentariu reprezintă şansa de a planta un copac.