Friday, November 30, 2012

Noiembrie altfel....


Noiembrie Books:
Ghidul Xenofobului-Francezii;
Fata Fantoma: Sophie Kinsella
Insula de sub mare-Isabel Allende
Noiembrie Film:
Uside Down
In Deriva
Noiembrie Music:
Pink-Try,try
Noiembrie Words:
"Dacă ne îndreptăm în direcţia cea bună, tot ce avem de făcut este să continuăm să mergem"(veche zicala budista)

Sunday, November 25, 2012

F1 Brazilian GP 2012


În urmă cu aproape o oră s-a încheiat ultima cursă din sezonul 2012 al F1, o cursă desfăşurată în Brazilia.
Şi a fost o cursă nebună, nebună, nebună.... Ca de obicei în Brazilia, ploia şi-a făcut apariţia , speram că astfel Alonso va avea măcar o şansă în plus să devină noul campion mondial.
Însă oricât a încercat Alonso, oricât i-a apărat Massa poziţia, norocul lui Vettel şi maşina foarte bună pe care a avut-o în acest sezon l-au transformat azi în cel mai tânăr triplu campion mondial la numai 25 de ani.
Button a câştigat această cursă, chiar dacă la un moment dat au fost pe primul loc Hulkenberg şi apoi Hamilton. 
Alonso a terminat pe locul 2 , urmat pe podium de Massa, emoţionat în faţa publicului din propria ţară, mi-a plăcut.
Au fost multe depăşiri, multe abandonuri, ieşiri în decor, schimbări de pneuri, ploaie, schimbări de lideri, safety-car la începutul şi sfârşitul cursei, cea mai spectaculoasă cursă a acestui sezon.
Tot acum s-a încheiat şi frumoasa carieră a lui Schumi în F1, o carieră de mai bine de 20 de ani, mi-aş fi dorit să-l pot urmări şi în sezoanele următoare!
Dar despre cât de mult mi-a plăcut Schumi , voi scrie într-o altă postare....
Top 5 piloţi 2012 a fost următorul: Vettel, Alonso, Raikkonen,Hamilton şi Button.
Sezonul 2012 a fost un sezon cu 20 de curse pentru piloţii din F1, un sezon spectaculos, cu multe surprize.
Mi-a părut rău că Alonso nu a devenit iar campion mondial, ar fi meritat pentru determinarea sa , dar Vettel a avut cea mai bună maşină, iar acest lucru a fost decisiv.
Thank you! Goodbye Schumi!


Life in Pictures: Gaudeamus 2012(49)


Ediţia cu numărul 19 al târgului de carte Gaudeamus s-a desfăşurat în perioada 21-25 noiembrie la Romexpo.
Eu am fost la târgul de carte ieri şi am petrecut mai bine de 3 ore la Romexpo, în căutarea titlurilor pe care îmi doream să le citesc.
Mi-a plăcut mult oferta cu care s-au prezentat editurile în acest an,multe noutăţi, lansări, personalităţi(M.Radu şi Oreste, etc.), oameni de toate vârstele iubitori de lectură.
Editurile mele preferate şi cele care aveau cele mai multe titluri pe gustul meu au fost: Humanitas, Polirom şi All, toate cu standuri centrale şi mulţi vizitatori.
M-a uimit şi oferta variată şi colorată de carte pentru copii preşcolari şi şcolari, dar şi titlurile de autoeducare sau de bucate.
Imediat la intrare se putea observa standul de la Cărtureşti, care pe lângă cărţile minunate aducea şi ceaiurile lor aromate alături de alte accesori pentru ceai. Nu am putut rezista tentaţiei şi am plecat de la standul lor cu 2 ceaiuri verzi aromate pe care mi le doream de  multă vreme.
A urmat apoi standul Polirom, de unde am ales Omar cel Orb-Daniela Zeca, una din cele mai recente cărţi ale autoarei, care m-a fermecat cu Istoria romanţată a unui safari.
M-am îndreptat apoi spre standul Humanitas, care încă îl promova pe Coelho şi cel mai recent laureat al premiului Nobel Mo Yan-Sorgul roşu sau Plictisit de moarte, plictisit de viaţă.
Aici aveam în gând Sega-Namaste, am răsfoit-o puţin, nu mă puteam hotărî, am vizitat şi alte standuri ale altor edituri, iar în final am revenit la această carte.
Oferta de carte străină nu era atât de variată pe cât mi-am dorit eu şi destul de scumpă( în librăria Massena din Nisa am stat în faţa standului de carte în limba engleză mai bine de 30 minute până să mă pot hotărî....).
Mi-a plăcut acest târg, abia aştept să văd cifrele oficiale ale vizitatorilor, cele mai vândute cărţi,etc.
M-am bucurat să văd că lumea încă mai citeşte, se preocupă de ceea ce apare nou, editurile fac eforturi să-şi menţină imaginea şi cititorii mulţumiţi.
Voi aţi fost? Ce aţi ales?







Monday, November 19, 2012

F1 Texas GP 2012


F1 a revenit, de această dată în Austin Texas,o premieră mult aşteptată a acestui sezon, un nou circuit, noi speranţe şi un titlui mondial la constructori adjudecat.
Noul circuit are un design interesant, precum un şarpe, multe diferenţe de nivel, un sens antiorar şi o lungime de 5.513 km.
Vettel a plecat din pole-position, umat de Hamilton şi Webber, Schumi pleca de pe 5 şi-mi dădea speranţe la un rezultat bun în această cursă.
Hamilton a stat în spatele lui Alonso multe ture din cele 56 ale cursei, a fost calm şi calculat, iar în final a reuşit să câştige această cursă, poate ultima alături de McLaren.
Webber a abandonat din cauza unor probleme tehnici şi astfel Alonso a reuşit să urce pe locul 3 , un nou podium care a redus diferenţa dintre el şi Vettel şi l-a adus poate mai aproape de un nou titlu mondial....
Massa a reuşit o cursă bună şi a terminat pe locul 4, urmat de Button, Raikkonen,Grosjean, Hulkenberg, Maldonado şi Senna.
Schumi nu a avut noroc nici de această dată, la fel s-a întâmplat şi cu Rosberg, poate sezonul viitor va fi mai favorabil pentru Mercedes.
După o cursă frumoasă, cu depăşiri, abandonuri şi schimbări, Red Bull a plecat acasă cu un nou titlu mondial la constructori, Vettel acumulează 273 puncte, iar Alonso 260.
Numele campionului mondial îl vom afla în acest week-end în Brazilia, ţară care oferă unul din cele mai frumoase şi spectaculoase gp-uri. Eu rămân chiar şi după plecarea lui Schumi un fan Ferrari? Voi cine credeţi că va fi noul campion in 2012?




Sunday, November 18, 2012

Insula de sub mare-Isabel Allende


"Când bat tobele, Zarite cea de toate zilele dispare şi redevin fetiţa care dansa încă neştiind să meargă ca lumea. Izbesc pământul cu tălpile şi viaţa mi se urcă în picioare, îmi trece prin oase,mă ia în stăpânire, îmi şterge supărările şi-mi îndulceşte amintirile.... Dansează, Zarite, dansează, căci sclavul care dansează e liber...cât timp dansează.Şi am dansat mereu."
Isabel Allende este una din scriitoarele mele preferate, îi citesc de fiecare dată romanele cu încântare şi curiozitate, din tot ceea ce a fost tradus în România îmi mai rămân de citit Zoro şi Paula.
Cu acest nou roman, Isabel Allende aduce cititorului o altă poveste frumoasă, care te prinde de la primele pagini, o poveste despre putere şi sclavie, suferinţe şi familie,libertate şi egalitate.
Povestea începe în anul 1770 în Saint-Domingue(acum Haiti),  unde Toulouse Valmorain, un tânăr de 20 de ani,ajunge din Franţa pentru a prelua afacerea cu zahăr a tatălui său.
Ajuns pe plantaţia tatălui său îşi dă seama că îi va fi greu să se impună, dar se gândeşte că în cel mai scurt timp va reveni în Franţa(acest lucru nu se va întâmpla niciodată).
Ajuns în Le Cap, oraşul cel mai apropiat de plantaţie, Valmorain o întâlneşte pe Violette, fiică de curtezană, o mulatră frumoasă, pe care o va răsfăţa cu diverse cadouri.
Dar Violette îşi alesese deja partenerul-generalul Relais, iar Valmorain şapte ani mai târziu îşi va alege logodnica din Cuba-Eugenia Garcia del Solar
Ajutat de Violette, casa de pe plantaţie va fi amenajată şi o dată cu venirea Eugeniei, va sosi şi Zarite-Tete, o sclavă de culoare de numai 11 ani.
Tete va deveni treptat persoana de încredere a Eugeniei, o persoană sensibilă, dar nenumăratele sarcini pierdute,vom duce treptat la degradarea stării sale de sănătate.
După multe încercări nereuşite, Eugenia va reuşi să dea naştere unui băieţel-Maurice, de a cărui creştere se va ocupa Tete.
După naşterea lui Maurice, Eugenia se va cufunda şi mai mult în lumea ei, va supravieţui mai mult sedată, precum o umbră, până în momentul morţii sale în somn , la numai 27 de ani.
Valmorain se îndepărtase treptat de soţia sa, abuza adesea de Tete, îi va da spre adopţie băiatul lor lui Violette, sperând că astfel Eugenia nu va bănui cele întâmplate.
După decesul Eugeniei, Tete îl va cunoaşte pe Gambo, un sclav negru pe care îl aduce ajutor în bucătărie, singurul care va reuşi să-i aline suferinţele provocate de Valmorain.
La scurt timp va afla că este iarăşi însărcinată, Valmorain este de acord să păstreze copilul- o fetiţă frumoasă, Rosette.
Situaţia se înrăutăţeşte în Saint-Domingue, sclavii negrii de pe plantaţii se răscoală,evadează, incendiază plantaţiile, îşi cer libertatea şi demnitatea în faţa abuzurilor pe care au trebuit să le îndure ani de-a lungul de la stăpânii lor.
Valmorain este salvat de Tete prin intermediul lui Gambo, alături de ei şi cei doi copii şi astfel să văd nevoiţi să reînceapă o nouă viaţă în Louisiana.
Rosette creşte alături de Maurice, care are grijă de surioara sa, iar Valmorain decide că est e momentul pentru o nouă căsătorie. 
Aleasa va fi Hortense, o femeie total diferită de Eugenia, răzbunătoare, egoistă, care a făcut tot ce a putut pentru a o îndepărta pe Tete.
În momentul plecării din Saint-Domingue , Tete obţinuse de la stăpânul ei un act care reprezenta libertatea ei şi a lui Rosette , însă lipsea semnătura judecătorului. Ajutată de fratele Eugeniei, un părinte catolic şi un doctor va obţine libertatea pe care o aştepta de multă vreme.
Astfel Rosette şi Tete dispar din viaţa soţilor Valmorain, Maurice este trimis la studii în Franţa pentru că era o povară pentru mama sa vitregă.
Tete o reîntâlneşte pe Violette, va locui la ea împreună cu fiica sa şi îl va întâlni pe Zacharie, alături de care îşi va găsi puţină linişte.
Maurice se reîntoarce în Louisiana pentru a o revedea pe Rosette,pasiunea dintre cei doi se reaprinde, chiar dacă aveau un tată comun. Rosette şi Tete aşteaptă copii în acelaşi timp, Maurice pleacă peste ocean pentru a-şi continua studiile.
Chiar înainte de a naşte, Rosette o întâlneşte pe stradă pe Hortense, aceasta o pălmuieşte, o acuză şi o aruncă în închisoare.
După câteva zile petrecute în închisoare, la insistenţa lui Tete, Valmorain o va convinge pe Hortense să retragă acuzaţiile, dar va fi prea târziu.
Rosette îşi găseşte repede sfârşitul, fiul ei rămâne în grija lui Tete, alături de fiul său. Astfel Zarite va fi înconjurată de copii şi nepoţii săi, se va îndepărta de viaţa grea pe care a dus-o în trecut, va descoperi ce înseamnă liniştea şi libertatea.
Este o poveste foarte frumoasă despre ceea ce înseamnă libertatea, despre greutăţile pe care a trebuit să le îndure o femeie puternică din cauza unei soarte nedrepte. Vă recomand această carte!









Saturday, November 17, 2012

My Cote D'Azur Diary:Cap Ferrat(5)

 În a treia zi petrecută pe Coasta de Azur am avut ca destinaţii oraşele: Cap Ferrat şi Eze, două oraşe foarte frumoase şi diferite.
Saint-Jean-Cap Ferrat este poate una din cele mai interesante şi frumoase destinaţii de vacanţă, locul în care aş reveni fără să mă plictisesc ani la rândul.
Este localitatea cea mai apropiată de Nice din cele pe care le-am vizitat în această vacanţă, transportul Nice-Cap Ferrat l-am realizat tot cu autobuzele din Ligne d'Azur, pentru acelaşi tarif de 1 euro.
Când am ajuns în Cap Ferrat soarele începea să strălucească, localitatea este mică şi foarte pitorească, multă linişte, trafic redus, un adevărat paradis...
Localitatea este situată la 138 de metrii faţă de nivelul mării şi are numai 2000 de locuitori, o climă caldă, o plajă minunată şi cea mai azur apă din toate pe care le-am văzut!
 În timpul perioadei Belle Epoque, Cap Ferrat era deja destinaţia preferată de vacanţă  a elitei mondiale, multe personalităţi veneau aici iarnă să profite devremea caldă şi liniştea acestui loc.
Am vizitat aici Villa Ephrussi de Rothschild(Musee Ile-de-France), o vilă impresionantă cosntruită în stil italian în perioada 1905-1912 de către baroneasă Beatrice Erphrussi de Rothschild.
Beatrice  născută la Paris în 1864,a fost soţia prosperului bancher rus-baronul Maurice  de Ephrussi, tatăl său un mare colecţionar de artă i-a insuflat acesteia gustul pentru frumos.
La moartea ei în 1934, ea a donat vila şi toate colecţiile de artă Academiei de Arte frumoase, pentru ca mai târziu turiştii să se poată bucura de frumuseţea acestui loc.


Tot aici pentru 11 euro am cumpărat bilete pentru vizitarea Vilei Ephrusii şi a grădinilor exotice din Eze, pe care aveam să le vizităm în cea de-a doua parte a zilei.
La intrarea în vilă veţi primi şi un audio-ghid( pentru vorbitorii de lb.franceză vi-l recomand pe acesta, altfel puteţi opta pentru engleză, germană, italiană, rusă,etc).
Villa este minunată, are două etaje, în interior ajutaţi de poveştile şi informaţiile din ghidul audio veţi descoperi o parte din ceea ce a însemnat viaţa lui Beatrice.
Din vilă nu lipseşte mobilierul antic, vechi picturi , sculpturi, obiecte de artă, cadouri de origine chineză primite de la ambasadori, obiecte de îmbrăcăminte sau podoabă şi o colecţie rară de porţelanuri.
Totul este foarte bine restaurat şi conservat, totul pare o poveste frumoasă, camerele sunt luminoase, diferite, cele mai multe cu vedere la mare.


Dar vizita nu se opreşte aici, la etaj puteţi sta şi admira grădina minunată din spatele vilei de la balconul acesteia, grădină care a fost clasificată de către Ministerul Culturii din Franţa drept una din cele mai notabile grădini ale Franţei.
După ce povestea lui Beatrice s-a încheiat şi i-am admirat vila pe care cu devotament a decorat-o, ne îndrepăm spre cele nouă grădini ale vilei, care ne vor face să iubim şi mai mult acest loc liniştit.
Grădina a fost proiectată sub forma unei corăbii, Jardin a la Francaise, este cea mai întinsă, este cea pe care o admiram de la balconul vilei. Aici la fiecare 20 de minute, fântâna muzicală se mişcă după muzica lui Vivaldi şi este o adevărată încântare să stai în lumina soarelui , să priveşti apa dansând şi să te bucuri de muzică.
Aş fi putut sta aici o zi întreagă fără să simt timpul trecând, însă mai aveam de descoperit încă 8 grădini minunate, diferite, pe care Beatrice le-a gândit pentru vila sa.

La Roserai(Rose Garden) este grădina trandafirilor roz, a căror parfum îmbogăţeşte aerul, din ianuarie şi până în decembrie veţi găsi mereu florile înflorite aici, iar din mai şi până în iulie aveţi cele mai mari şanse de a vă bucura de grădini la potenţialul lor maxim.
Imediat după grădina cu trandafiri veţi pătrunde în Grădina exotică, cu diverse tipuri de cactus şi aloe, urmează apoi grădina provencal - din care nu putea să lipsească levănţica.
Grădina japoneză mi-a plăcut foarte mult, bambus, pagode mici şi un pod de lemn, o mare plăcere pentru iubitorul de Asia din mine.
Urmează grădina de piatră, coloane şi arcade înalte, plante verzi, ne apropiem de grădina florentină cu citrice, grădina spaniolă , care impresionează prin plantele sale aromate şi fântâna sa.
Ultima grădină a fost Sevres Garden, la final nu ştiam ce ne impresionase mai mult, să fi fost mobilierul vilei roz, marea pe care o vedeam de ambele părţi , fântâna cântătoare sau multitudinea de plante din cele 9 grădini.
 Este minunat să treci dintr-o grădină în alta, este ca şi cum ai trece dintr-o poveste în altă fără nici un efort, am admirat pasiunea lui Beatrice pentru plante , pasiune care a dat naştere acestei grădini minunate.
Nu puteam părăsi Cap Ferrat fără să ne oprim la plajă, o plajă mică, cu nisip fin şi cu cea mai azur, limpede şi frumoasă apă pe care am văzut-o pe Coasta de Azur.
Oamenii stăteau liniştiţi la plajă la sfârşitul lui octombrie, aerul era cald, soarele strălucea, apa era tentantă....

Cap Ferrat rămâne locul de poveste de pe Coasta de Azur, cel mai liniştit, locul ideal pentru o vacanţă de vară.
Cap Ferrat este foarte aproape şi de Villefranche, localitate la fel de pitorească, pe care probabil o vom vizita în viitoarele călătorii în această regiune.
Alături de Monaco şi Nisa, Cap Ferrat este locul care mi-a plăcut cel mai mult din toate cele pe care le-am vizitat,oamenii erau relaxaţi şi sportivi.
Cap Ferrat m-a fermecat atât de tare, încât îmi doresc să revin cât de curând aici, să revăd apa azur şi să mă plimb pe străzile mici.



Tuesday, November 13, 2012

Cheia - Simon Toyne


Cel de-al doilea volum al trilogiei Sancti de Simon Toyne este disponibil începând de luni 12 noiembrie în toate librăriile din ţară şi pe site-ul editurii all.
Romanul are o poveste plină de acţiune, iar personajele principale trebuie să rezolve un puzzle înainte ca lumea să dispară, în momentul în care soarta omenirii se află în mâinile unei femei- ea este Cheia.
Autorul Simon Toyne s-a născut în anul 1969 în Marea Britanie, a produs documentarul „100 Greatest Films“, iar programele de televiziune pe care le-a realizat au primit premiul Bafta.
Vă invit să continuaţi trilogoia Sancti cu această nouă apariţie, o poveste dinamică, plină de enigme, care vă va aduce mai aproape de finalul mult aşteptat al trilogiei.



Sunday, November 11, 2012

My Cote D'Azur Diary:Sanremo(4)


În prima zi petrecută pe Coasta de Azur am vizitat oraşele Antibes şi Grasse, urmând ca în cea de-a doua zi să ne continuăm călătoria în Sanremo.
Am plecat dimineaţa în jurul orei 7:30 din gara din Nisa, tot atunci ne-am achiziţionat şi biletele de tren Nisa-Ventimiglia-Sanremo(dus-întors) pentru 15 euro(vă recomand să le achiziţionaţi de la ghişeul din gară şi nu online diferenţa de preţ este de aproape 10 euro în favoarea celor achiziţionate din gară).
Gara din Nisa este un loc populat încă de la acele ore matinale, mulţi francezi din Nisa utilizează trenul pentru a se deplasa la locurile de muncă din Monaco, trenul se umple rapid, francezii nu sunt foarte vorbăreţi la acea oră, mai mult preocupaţi de vreun ziar sau  de câteva minute de somn în plus.
Mi-a plăcut călătoria cu trenul Nisa-Vertimiglia, trenul face parte din reţeaua naţională SNCF, este rapid, curat şi nu are întârziere.
Gara din Ventimiglia este mică, veche şi foarte diferită de cea din Nisa, am găsit cu uşurinţă trenul de schimb care urma să ne ducă în numai 15 minute în Sanremo.
Gara din Sanremo a fost o surpriză, are numai 2 peroane, însă de la peron la ieşire îţi trebuie cel puţin 15 minute şi 4 benzi rulante de stăbătut.

Imediat după ieşirea din gara din Sanremo am observat o biserică ortodoxă română în care am intrat, clădirea este construită în stilul celor catolice(mare şi impunătoare), nu este pictată în interior, icoanele de dimensiuni mari sunt agăţate pe pereţi.
Sanremo este un oraş cu aproximativ 57.000 de locuitori în nord-vestul Italiei,o destinaţie turistică de pe Riviera Italiană.
De îndată ce ajungi în oraş îţi vei da seama că este o cu totul altă atmosferă decât în Franţa, aerul pare mai curat, oamenii sunt mai calzi şi prietenoşi,străzile sunt colorate şi animate şi-ţi dai seama brusc că eşti fermecat de Italia.
Am străbătut centrul istoric şi comercial al oraşului pentru a ajunge la Casino, o clădire albă, impresionantă, înconjurată de palmieri.
Casino-ul din Sanremo a fost construit în anul 1905, vizitarea lui este gratuită(trebuie doar să ai un act de identitate pentru a primi o legitimaţie). Interiorul clădirii este foarte frumos, ne aşteptam să găsim o ruletă, ambele etaje au însă numai jocuri mecanice. Ne-am încercat norocul aici şi am câştigat 16 euro, dar desigur norocul nu trebuie forţat, iar noi ne-am continuat călătoria.
După ce am găsit centrul de informare turistică, găzduit de o clădire cu elemente arhitecturale deosebite, am primit hărţi ale oraşului şi informaţii utile, ne-am îndreptat spre o biserică rusă foarte frumoasă din apropiere.
Am străbătut încă o dată centrul comercial,plin de turişti sau localnici, vorbitori fie de italiană, fie de franceză, multe terase şi patiserii, multă culoare şi arome.
Ne-am îndreptat apoi spre locul din care puteam obţine o panoramă impresionantă asupra oraşului şi apoi spre centrul vechi.
Panorama a fost într-adevăr minunată, clădirile străluceau în lumina soarelui, marea era minunată, iar temperatura cea mai ridicată din toate regiunile pe care le-am vizitat(27 de grade pentru sfârşitul lui octombrie).
Centrul vechi este pitoresc, clădirile sunt într-adevăr foarte vechi, străduţele mici, înguste, totul este supravegheat video, este unul din locurile frumoase din Sanremo.
Cum deja trecuse ceva vreme de la ora prânzului, ne-am oprit la un restaurant din centrul comercial, unde desigur nu puteam rata : pastele cu fructe de mare, pizza, tiramisu, un capuccino cremos sau vinul rose spumant, cel mai bun pe care l-am gustat în această vacanţă.
Imediat după prânz,cu forţe proaspete, ne-am îndreptat spre mare:minunată, albastră, sărată, mirosind a libertate.
Am stat ceva vreme fermecaţi de valuri ce se izbeau de piere, de linişte, încălziţi de razele soarelui,fotografii.
Am pornit apoi pe faleză spre Vila Nobel cumpărată de Nobel în 1891 şi locul în care a decedat în 1896,dar fiind marţi-muzeele erau închise în Italia.
Ne-am plăcut foarte mult grădinile şi parcurile pe care le-am vizitat în Sanremo, este un oraş cu multe spaţii verzi, cu clădiri înalte, frumoase şi colorate, cu oameni vorbăreţi şi amabili.
Nu am putut pleca din Sanremo fără a admira apusul soarelui pe plajă, iar trenul nostru era ultimul spre Nisa, la ora 9. 
Însă alegerea acestui tren nu a fost cea mai inspirată, a avut o întârziere de 30 de minute şi am fost la limită în a prinde legătura din Ventimiglia spre Nisa, prin urmare vă recomand să nu vă achiziţionaţi biletul de întoarcere spre Nisa la ultimul tren.
Sanremo mi-a plăcut foarte mult, este un oraş minunat, plin de viaţă, culoare, aromă şi dinamism, mi-au plăcut oamenii, mult mai calzi decât cei din Franţa.
După vizitarea acestui oraş oricare altul din Italia mi se pare o alegerea foarte bună pentru călătoriile viitoare.





Friday, November 09, 2012

Interviu:"Echilibrul nu este foarte greu de atins, dar este categoric imposibil de păstrat."


De ceva vreme mă gândesc la o nouă rublică pe blog, o rubrică care să inspire, să trezească imaginiaţia, să creeze un schimb, o altă piesă din acest puzzle.
Pe Bia o cunosc prin intermediul blogului ei pe care îl citesc cu plăcere şi m-am gândit să o invit într-o cafenea virtuală în faţa unui ceai sau a unei ceşti de cafea, să vorbim despre cărţi, muzică, călătorii, diverse….

Q1:Spune-ne cateva lucruri despre tine.

 Sunt o romantică incurabilă, boemă până la moarte, visătoare mai mult decât ar fi cazul, îndrăgostită iremediabil de lectură şi călătorii prin lume. Sunt sociabilă și trebuie să fie cineva foarte ursuz ca să nu mă pot înțelege cu o persoană. Îmi place să fac lumea să râdă sau măcar să obțin un zâmbet de la cei pe care îi întâlnesc. Cred în relații interumane frumoase, în suflete pereche și iubiri metafizice şi mai cred că faptele bune ți se întorc înzecit, dar numai atunci când le faci fără să aștepți să ți se întoarcă. Și o să cred mereu în prieteni, oamenii înainte de a-ți fi părinți, copii, frați, iubiți, soți, amanți etc trebuie să-ți fie prieteni, altfel nu îți sunt de fapt nimic.
A! Și mai cred în noroc, chiar dacă NU mă bazez pe el... :)

Q2:Trăim într-o lume dinamică ,care uneori devine stresantă. Este echilibrul dificil de atins ? Care sunt micile detalii care te ajută să-ţi redobândesti echilibrul?

Sunt balanță, cred sau nu cred în treaba asta, dar știu sigur că pentru mine nu există echilibru perfect. Asta, desigur, nu mă împiedică să mă aflu mereu în căutarea lui. Ceva cântărește mai greu ori mai ușor în viețile noastre, iar noi ne chinuim să avem pacea interioară pe care numai armonia deplină ne-o poate aduce. Echilibrul nu este foarte greu de atins, dar este categoric imposibil de păstrat.
Ce mă ajută pe mine să-mi dobândesc echilibrul sau cel puțin să mă apropii de el? De la un ceai relaxant seara înainte de culcare, până la un cappuccino cu multă spumă într-o dimineață friguroasă, la o carte pe care nu-mi vine să o las din mână, până la o discuție captivantă cu un om pe care l-aș asculta zile întregi vorbind.... dar cel mai mult în regăsirea armoniei mă ajută statul de vorbă cu mine însumi, când nu e nimeni prin preajmă, mă judec, mă cert, iar la final mă alin și merg mai departe. Nu există rețetă, nu există șablon, doar mintea cât de cât limpede într-o lume nebună. 

Q3:Practici vreun sport sau ţi-ar fi plăcut să practici unul încă din copilărie?

Din păcate nu practic niciun sport, dar mi-ar fi plăcut să fac tenis sau măcar badminton. Badminton am jucat veri întregi, din plăcere și total dezorganizat. Pe la 15 ani am luat lecții de karate, dar nu se potriveau deloc cu personalitatea mea, totuși nu a fost rău. Pentru mine mersul la sală și tras de fiare nu e un sport, e un mijloc de întreținere și mișcare, dar nicidecum practicarea unui sport. 

Q4:Spune-mi 3 idei după care te ghidezi şi la care nu renunti.

O să-ți răspund cu niște cuvinte care nu-mi aparțin, dar în care cred: „Sunt 3 cuvinte în care pot rezuma tot ce știu despre viața: MERGE MAI DEPARTE!“
La asta nu renunț pentru că altfel nimic nu ar mai avea sens. Atât!

Q5:Cum iţi alegi destinaţiile de vacanţă ? Documentare temeinică sau inspiraţie de moment?

Bilete ieftine de avion și vise puse în practică. După ce aleg destinația ghidată de aceste principii încep să mă documentez. Dar în general știu cam ce vreau să vizitez și caut să ajung acolo. Îmi place să-mi organizez singură vacanțele, nu mă arunc cu capul înainte, dar mă mai las și surprinsă de evenimente.

Q6:Spune-ne despre locurile în care ai călătorit până acum. Care este destinaţia preferată, locul în care şi-ar plăcea să trăieşti?

Am călătorit numai în Europa până acum, mi-au plăcut Parisul, Viena, Budapesta,  sudul Franței (Montpellier și regiunea Longuedoc-Roussillon), mi-au plăcut insulele grecești, îmi place și România noastră, dar... Fără să stau pe gânduri m-aș muta în... Italia, cu precădere în Toscana ;) Acolo mi-a rămas sufletul și cele mai bune gânduri îmi merg zilnic acolo. Chiar cred că piese dintr-un puzzle numit Bianca se află pe dealurile domoale din Toscana și dacă nu merg să le recuperez, puzzle-ul nu va fi niciodată gata. 

Q7:Care sunt locurile în care îţi doreşti să ajungi în următorii 3 ani?

Vreau să mă mai întorc în Italia: Napoli&Coasta Amalfi, Milano&Lacurille din Lombardia, Mantua& Lago di Garda etc
În Franța neaparat aș vrea să ajung în Provence și pe Coasta de Azur.
Croația este pe lista mea, TOATĂ, destinație de vară așa...
Ar fi câteva capitale pe care nu le-am văzut și simt ce trebuie: Praga, Londra, Atena și Lisabona și deși nu-i capitală pe bune, doar a Cataluniei: Barcelooooona!

Q8:Îmi doresc să ajung în Paris anul viitor. Recomandă-ne 5 locuri care ţi-au plăcut foarte mult şi pe care ar trebui să nu le ratăm.

Wow, Parisul e frumos așa, pe de-a-ntregul. Dar o să-ți recomand 5 locuri pe care TREBUIE să le vezi (nu voi include Turnul, Arcul, Notre Dame sau Louvre-ul, pe acestea oricum le vei vedea);
1. Montmartre - trebuie să rezervi măcar o zi acestui cartier boem, cel mai boem loc al Parisului, eu sunt înnebunită după cartierul general al artiștilor. Nu uita că sus în Montmartre veghează asupra Parisului splendida Sacre Coeur.
2. Turnul Montparnasse - de aici obții cea mai frumoasă panoramă a Parisului care înclude și Turnul Eiffel.
3. Cafenelele și bistrourile din cartierul Latin - aici poți lua pulsul vieții studențești pariziene, dar și cele mai bune și copioase mese care nu te lasă falit.
4. Jardin du Luxembourg - superba oază de liniște și relaxare din mijlocul Parisului
5. Sena - o croazieră pe Sena este un must, mai ales la apus.

Q9:Povesteşte-ne despre oamenii pe care i-ai întâlnit în călătoriile tale.

Dacă am învățat ceva temeinic în călătorii, aceea cred că e toleranța. Nu am plecat și cu atât mai puțin m-am întors cu idei preconcepute despre oameni. Am întâlnit oameni frumoși, mai ales în Italia și Grecia, dar eu și despre veșnicii criticați ai popoarelor, francezii, am o părere bună. 
Și mai zic așa: dacă zâmbești ți se va zâmbi înapoi, dacă ai o atitudine bună față de orice străin și el va avea o atitudine bună față de tine indiferent ce fel de om e. Orice loc e cu și despre oameni, de aceea trebuie să-i privești cu încredere, nu cu suspiciune.

Q10:Ai o personalitate feminină pe care o admiri( scriitoare, etc)?

Sincer nu prea, nu pot zice că mă atașez de un scriitor anume, îmi place Marquez mult, dar dintre doamne nu aș putea să zic una pe care să o ador.

Q11:Ca şi literatură de travel ce titluri ne recomanzi?

Roxana Valea - Prin praf și vise
Veronica Drăgoi - Camino
Sega - Namaste
Victor Torynopol - Franța în patru anotimpuri
Azar Nafizi - Citind Lolita în Teheran
Khaled Hosseini - Vănătorii de zmeie și Splendida cetate a celor o mie de sori
Isabel Allende - Țara mea inventată
Farah Pahlavi - Memoriile ultimei Regine a Iranului



Q12: Care sunt cărţile la care nu ai renunţa niciodată din biblioteca ta?

Nu aș renunța la clasici, dar am și un top de cărți preferate la care nu aș vrea să renunț nici în ruptul capului; de exemplu biografiile și autobiografiile mereu vor avea un loc special la mine în bibliotecă și la mine în suflet. 
A! și nici la Marquez, Dumnezeule!

Q13:Care sunt piesele muzicale pe care le iei cu tine în călătoriile tale?

Am pe un MP3 niște melodii pe care de câțiva ani buni tot pe ele le iau cu mine peste tot. Îmi place să-i ascult fără să mă plicitisesc pe Eros Ramazzotii, Joe Dassin, Scorpions, Roxette, Iris, Direcția 5, Celine, REM, Bruce Springsteen, Ozzy etc

Q14:Care sunt 5 lucruri pe care încă nu le-ai realizat încă dar îţi doreşti?

1. Să fac un copil sau doi :)
2. Să scriu o carte
3. Să trăiesc pentru un an sau doi (măcar) în altă țară
4. Să merg la o festivitate de deschidere a Jocurilor Olimpice
5. Să ajung la un concert Celine Dion și/sau Eros Ramazzotti

Mulțumesc mult, Ana pentru acest interviu și pentru că mi-ai dat posibilitatea să fac parte din acest proiect al blogului tău.

Şi eu îi mulţumesc Biancăi pentru răspunsurile sale sincere, pentru că a fost de acord să fie prima invitată care să deschidă această rubrică pe blog, care sper eu să vă placă! Enjoy!:)














Monday, November 05, 2012

Upside Down(2012)

A început o nouă lună deci era timpul pentru un nou film de vizionat la cinema. Oferta din acest week-end era destul de generoasă: Skyfall sau Asterix şi Obelix sau o comedie romantică.
Am optat pentru cea din urmă, dar vă voi spune de la început că mă aşteptam la mai mult de la acest film. Distribuţia este promiţătoare- Kirsten Dunst( care mi-a plăcut mult în Marie Antoanette) şi Jim Stugess( din One Day).
Povestea este mai mult SF decât romantică, cei doi: Eden şi Adam trăiesc în două lumi inverse, ea în lumea prosperă, mai luminoasă şi fericită, el în lumea de jos, un loc întunecat şi fără perspective.
La un moment dat cei doi se întâlnesc în copilărie, devin iubiţi, însă amestecul celor două lumi nu era permis, sunt despărţiţi, iar Eden îşi pierde memoria.
Peste 10 ani Adam încearcă să o găsească pe Eden, se angajează la marea companie situată la mijlocul celor două lumi, reuşeşte să se strecoare de câteva ori pentru a o vizita pe Eden.
Finalul este previzibil, cei doi rămân împreună, nu mi s-a părut că am regăsit în acest film aceeaşi chimie ca şi în One Day între personaje, probabil şi calitate poveştii a influenţat acest lucru.
Pe alocuri am avut senzaţia că filmul încearcă să se apropie de Inception, datorită modului în care era gândit acest univers invers , unghiurile de filmare şi imaginea au fost însă interesante.
Dacă nu aveţi prea multe aşteptări de la acest film e posibil să vă placă, mie mi-a plăcut doar partea vizuală, povestea mai putea fi îmbunătăţită.


Sunday, November 04, 2012

My Cote D'Azur Diary: GRASSE(3)

 După ce în prima parte a zilei am vizitat Antibes, ne-am reîntors în Nisa pentru a lua un alt autobuz din Ligne D'Azur, cu care urma să ajungem după aproximativ o oră în Grasse.
Spre deosebire de drumul spre Antibes care cobora, pentru Grasse a trebuit să urcăm(oraşul este situat la 350 m faţă de nivelul mării şi la 20 km de Coasta de Azur),au fost câteva serpentine, însă şoferul era într-adevăr priceput în a se strecura cu viteză pe străduţele mici şi înguste de munte.
Mi-a plăcut drumul, peisajul era încântător, casele frumoase în stil franţuzesc erau dispuse precum ceaiul verde pe plantaţiile din China, aerul devenea mai proaspăt cu cât urcai în altitudine.
 Oraşul este mic, dar frumos, curat şi îngrijit şi are o populaţie de aproximativ 50.000 de locuitori.
De ce ar trebui să vizitaţi Grasse o dată ajunşi pe Coasta de Azur? Pentru că  în primul rând oraşul este supranumit-Capitale de la Parfumerie.
Grasse se bucură de prosperitate în industria parfumului încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, iar în prezent produce două treimi din arome necesare la crearea parfumurilor produse în Franţa.
  " Pays provencal au charme discret avec la ville des parfums, le Pays Grassois constitue le plus beau balcon de la Cote D'Azur."
Aceasta este descrierea cea mai frumoasă a oraşului( din pliantul de prezentare) şi într-adevăr Grasse este un balcon minunat pentru a admira Coasta de Azur.
Iasomia a fost adusă în această regiune în secolul 16, iar în prezent 27 de tone sunt produse anual în Grasse. Se pare că Chanel deţine propria plantaţie de trandafiri şi iasomie în apropierea acestei localităţi.
Prima oprire după centrul de informare turistică din centru  a fost Muzeul International al Parfumeriei(deschis în anul 1989), care este singurul muzeu din lume consacrat parfumurilor, aromelor şi industriei parfumurilor.
Tariful este de 4 euro şi 2 euro pentru studenţi, se oferă un pliant de informare în limba pe care o doreşti, credeam că vom vizita acest muzeu în maxim o jumătate de oră, însă cred că am petrecut mai bine de o oră înăuntrul său.
Se porneşte de la prezentarea diverselor arome esenţiale în industria parfumurilor( există şi două sere cu aceste plante în interiorul muzeului), se trece apoi la prezentarea intrumentelor necesare obţinerii parfumurilor, iar mai apoi urmează o prezentarea cronologică a parfumurilor.
Primele parfumuri sunt cele din antichitate( egipteni, romani, asiatici), apoi secolele XIV, XV, până la raftul celor mai recente parfumuri( un singur parfum este nominalizat ca şi reprezentativ pentru un an, majoritatea având creatori francezi).
Am fost plăcut impresionat de cât de bine este organizat acest muzeu, foarte multe exponate, flacoanele parfumurilor erau de o mare varietate, mi-a plăcut foarte mult timpul pe care l-am petrecut aici.

Imediat cum ieşi din Muzeul Parfumeriei, vis-a-vis veţi găsi magazinul şi uzina Fragonard,am vizitat şi aici muzeul( de dimensiuni mai reduse) al parfumeriei franceze.
Boutique-ul în schimb este foarte tentant, multe parfumuri, creme, săpunuri, ape de toaletă frumos ambalate, unice în lume, pot fi considerate şi puţin costisitoare, însă o mare atracţie pentru turişti.
Parfumeria Fragonard a apărut în anul 1926 şi este una din cele mai vechi din oraş, mai puteţi de asemenea vizita celelalte două parfumerii şi magazinele lor: Galimard şi Molinard.
După vizita la parfumerie ne-am oprit la Muzeul Fragonard, aproape de centrul vechi, un muzeu mic, 2 etaje, o casă cochetă cu obloane colorate şi câteva din tablourile cele mai importante al pictorului Jean-Honore Fragonard.
Intrarea la acest muzeu este liberă, pictorul a realizat aproximativ 550 de lucrări, tablourile sunt foarte expresive, pline de culoare şi înfăţişează viaţa familiilor din provinciile franceze din anii 1750.
Nu vă veţi plictisi nici de micile şi îngustele străduţe din piatră care fac trecerea spre centrul vechi, magazine de suveniruri,catedrale vechi, un adevărat ville provencal.
Pe 3 şi 4 august în Grasse se desfăşoară festivalul Iasomiei( primul în 1946),care cu flori pe străzi, muzică folk şi artificii şi o bătaie cu flori.
Grasse este un oraş al artei şi istoriei, un obiectiv turistic care nu trebuie ratat, un loc plin de culoare şi aromă, un loc în care ai impresia că timpul nu trece.







Life in Pictures: Marion Cotillard for Dior(48)




Mai multe gasiti pe blogul lui Costin. O duminica placuta:)

Friday, November 02, 2012

My Cote D'Azur Diary: Antibes(2)

Primul oraş pe care l-am vizitat pe Coasta de Azur a fost Antibes, un oraş micuţ şi pitoresc situat între Nisa şi Cannes.
Am plecat dimineaţa din Nisa unde am fost cazate, am luat de la Gare Rutiere autobuzul din Ligne D'Azur(100, cred) pentru a ajunge într-o oră şi jumătate pentru doar 1 euro în Antibes.
Se pare că Antibes a fost iniţial o colonie grecească şi mai apoi pentru mult timp un important centru comercial în regiune datorită poziţiei sale geografice favorabile.
Începând cu jumătatea secolului al XIX-lea Antibes şi-a redobândit faima pe care o pierduse, deoarece persoanele înstărite din Europa au redescoperit farmecul acestui loc, s-au stabilit aici şi şi-au construit locuinţe luxoase.
În prezent populaţia oraşului se apropie de 80.000 de locuitori, un sfert din locuitori având sub 25 de ani.
Din mai şi până în octombrie vă puteţi bucura în această regiune de temperaturi de peste 20 de grade, noi ne-am bucurat de o vreme stabilă în această perioadă.
Chiar în centrul oraşului puteţi găsi un centru turistic, unde puteţi găsi gratuit harta oraşului, vouchere la diverse muzee din toate oraşele de pe Coasta de Azur, iar personalul a fost simpatic.
Deoarece era luni cam toate muzeele de aici au fost închise prin urmare în timpul petrecut în Antibes ne-am rezumat la a străbate străduţele din oraşul vechi, a admira plaja şi a ne bucura de Marea Mediterană sau de portul plin de yaht-uri unul mai interesant ca altul.
Ne-ar fi plăcut să vizităm Muzeul de arheologie sau Muzeul Picasso,am vizitat însă Biserica Concepţiei Imaculate(photo mai jos), construită în secolul al XI-lea din materiale de origine romană, iar interiorul oferă vizitatorului un altar de inspiraţie barocă.

La începutul zilei , în timp ce plecam cu autobuzul din Nisa am fost impresionată de Promenade des Anglais(despre care voi scrie mai târziu), faleza populată cu sportivi şi alergători de toate vârstele la acea oră matinală.
În Antibes am găsit o plajă minunată, populată în jurul prânzului doar de turişti, copii blonzi dornici de joacă, tineri boemi veniţi să citească o carte în linişte. Şi ce linişte am găsit în acest loc....!
Apa era caldă,cu o uşoară tentă turcoaz şi mirosea a sare, nisipul fin şi auriu, la un moment dat a ieşit soarele pe care îl aşteptam încă de dimineaţă. 

Cu greu ne-am desprins de plajă, i-am lăsat pe copii să se joace în continuare şi să se bucure de soare în acea zi de octombrie, iar noi ne-am îndreptat spre port.
Am ştiut din primul moment în care am văzut acest port că cele din oraşele viitoare vor concura cu greu cu acesta. 
Portul  este  minunat,multe vase albe de dimensiuni diferite, cu denumiri comune sau exotice, apă sărată şi albastră, soare, palpieri la orice pas, este o adevărată încântare portul din Antibes.
Am luat prânzul în apropierea gării din Antibes la o patiserie locală, unde ne-am fost greu să alegem dintre sandwich-uri cu pui şi legume, croissant cu jambon şi caşcaval, plăcinte cu brânză sau legume, tarte cu fructe şi macarons.
Oraşul vechi ne-a încântat cu străduţele sale pavate cu piatră, case micuţe vechi cu obloane colorate şi flori roz sau roşii.
Antibes e un loc plin de linişte,cu o plajă minunată şi un port impresionant, un loc pe care vă recomand să nu-l rataţi în călătoriile voastre pe Coasta de Azur.