Friday, August 31, 2012

August altfel...


August Books:
Dieta Iubitoarelor de ciocolată-C.Matthews
What I talk about when I talk about running-H.Murakami
Un atlas al dorinţelor zadarnice-A.Roy
Oscar şi Tanti Roz
Mike's China
August Film:
Bourne Legacy
Kung Fu Panda 2
August Music:
Placebo- I know, Post Blue + Bucharest concert
August Words:
""Fashion is not something that exists in dresses only. Fashion is in the sky, in the street, fashion has to do with ideas, the way we live, what is happening." (Coco Chanel)

Un atlas al dorinţelor zadarnice- Anarudha Roy


Un atlas al dorinţelor zadarnice este unul din romanele care te captivează prin intermediul culorilor şi aromelor multiple , cu care numai India poate vrăji un european.
Financial Times descrie foarte bine atmosfera acestui roman:" O scrisoare de dragoste adresată unei Indii acum dispărute, o ţară a inocenţei şi a nopţilor de vară îmbălsămate de mirosul iasomie".
Romanul are 3 părţi cu titluri sugestive: Casă înecată,Fortul năruit şi La malul apei.
Povestea începe în anul 1907, când Amulya Babu înfiinţează o fabrică în Songarh, un oraş mic şi liniştit, foarte diferit de capitala aglomerată din care provenea. 
Se mută aici cu soţia sa Kananbala şi cei doi fii, sperând că va obţine succesul mai rapid, iar oraşul se va tranforma în scurt timp într-un loc mai animat.
În schimb, această schimbare nu-i va aduce nimic bun, totul pare să rămână neschimbat cu trecerea timpului, soţia sa se plictiseşte departe de familie, se înstrăinează unul de celălalt, iar în final aceasta se va retrage în lumea ei.
Nici fiul său Nirmal nu va fi scutit de ghinion, soţia acestuia Shanti însărcinată cu o fetiţă va deceda la naştere în timp ce se afla în capitală în vizită la tatăl său, când casa lor este surprinsă de inundaţii.
Amulya Babu a avut grijă în timpul vieţii de Mukunda, un copil din flori al unei fete din acel oraş, care va trăi la orfelinat până când Nirmal îl va lua în casa tatălul său după decesul soţiei sale.
Tot acum o aduce din casa socrului pe fiica sa Bakul, iar de cei doi copii va avea grijă o verişoară mai îndepărată,Meera. Nirmal se apropie treptat de Meera, însă lumea cu regulile stricte din care făceau parte îi va despărţi.
O dată cu plecarea Meerei, va pleca la studii şi Mukunda pentru a-l despărţi de Bakul, acesta ajungând în capitală.
Aici se va descurca lucrând şi întâlnind diverse persoane, la un moment dat se va căsători, însă viaţa sa se schimbă în momentul în care trebuie să-şi determine fosta familie să-şi părăsească casa.
Astfel o reîntâlneşte pe Bakul, sentimentele uitate pe care le avea pentru ea  reapar, va cumpăra casa lor pentru a nu fi aruncaţi în stradă. Tot acum este părăsit de soţia sa, care pleacă cu fiul lor.
Finalul îl găseşte pe Mukunda neliniştit, deoarece aflase că Bakul s-ar putea căsători, dar o reîntâlneşte pe aceasta în casa bunicului ei, pe care nu dorea să o vândă unor rude.
Acum lucrurile şi sentimentele se lămuresc, cei doi prieteni din copilărie sunt iar împreună şi măcar una din toate poveştile din carte se termină mai optimist.
Povestea este interesantă şi captivantă, personajele sunt bine conturate, cititorul regăseşte o Indie de mult apusă, o lentoare magică în micul orăşel de provincie şi mult zgomot în capitală, culori, arome şi mirodenii.
"Mi-a cercetat palma îndelung...Era încreţită, dezordonată,plină de cruci şi linii lungi care o despicau în două.O adevărată hartă. Ce răuri de voinţă, ce munţi de ambiţie!Palma ta este un atlas al dorinţelor zadarnice."
"Nu simţeam decât că, în cele din urmă,viaţa venise plutind pe râu şi mă găsise."

Tuesday, August 28, 2012

Valentino Resort 2013










Valentino is one of my favorite designers and his Resort 2013 collection is vey interesting.
I love animal print for this season and you can find them in this collection in white, black and attractive pink. 
White dresses are also present, simple and elegant, and of course the floral elements can't miss from his collection(beige, pale pink and blue).
I love Valentino's creations for the simple fact that they match so well with the urban life, everything seems wearable, ready to make its way in the city stage, and the dresses remain feminine and elegant.
P.S.:What do you think?( Sursa photo: vogue.fr)


Sunday, August 26, 2012

What I talk about when I talk about running-Haruki Murakami


What I talk about when I talk about running este una din cărţile foarte subiective şi interesante, pe care le-am citit în ultima vreme.
Am ales să citesc cartea în engleză, există însă şi varianta tradusă cu titlul-Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă, la Polirom(2007).
Cartea a fost începută în vara anului 2005 şi terminată în toamna anului 2006, iar aventura scriitorului începe în august 2005 în Kauai, Hawai.
Murakami reuşeşte să îmbine foarte bine relatările sale cu privire la viaţa unui scriitor cu dilemele sale şi  antrenamentul unui alergător de cursă lungă.
Pentru Murakami, dar şi pentru cei care practică sportul în mod regulat , motivaţia este următoarea:"It's precisely because of the pain,precisely because we want to overcome that pain,through this process,or really being alive or at least a partial sense of it".
Durerea este mereu prezentă în antrenamentele alergătorilor, corpul răspunde diferit de fiecare dată,dar o dată ce depăseşti pragul durerii poţi alerga oricât de mult vrei. Eu am testat ceea ce Murakami descrie în acestă carte şi pot spune că durerea este doar imboldul care te ţine în joc, care te determină să-ţi depăşeşti limitele, când de fapt fizic eşti pe punctul de a renunţa.
"Most runners run not because they want to live longer, but because they want to live life to the fullest".
Într-adevăr, chiar şi Murakami recunoaşte că alergătorii sunt văzuţi ca fiind diferiţi de restul persoanelor, sunt oameni activi, energici, competitivi, care doresc să încerce senzaţii noi, să se autodepăşească, dar în acelaşi timp sunt constanţi în pregătire.
"Muscles are like work animals that are quick on the uptake.If you carefully increase the load,step by step,they learn to take it.As long as you explain your expectations by actually showing them examples of the amount of work they have to endure, your muscles will comply and gradually get stronger.It doesn't happen overnight".
Încă o afirmaţie testată, într-adevăr muşchii se vor obişnui treptat cu un nou nivel de efort, la început se va instaura durerea o dată ce treci de pragul pe care îl cunoşteau anterior, însă pe parcurs se disciplinează.
Murakami recunoaşte care este şi motivaţia în ceea ce priveşte activitatea sa de scriitor:"I'm writing, in other words, to put my thoughts in some kind of order".
Din ceea ce povesteşte cu o mare modestie şi sinceritate, Murakami a participat la aproximativ 35 de maratoane în 25 de ani, dar declară că principalul scop al antrenamentelor sale este acela de a-şi menţine şi îmbunătăţi condiţia fizică pentru a continua să scrie romane.
Murakami descrie şi antrenamentele, dar şi trăirile pe care le-a avut de-a lungul unor maratoane importante, alergând fie în Tokyo, Cambridge, Colorado, etc.
O dată cu această carte am descoperit o nouă latură a scriitorului Murakami, care este şi scriitorul meu preferat, o persoană determinată, energică,plină de viaţă şi talent, dar extrem de modestă şi sinceră, iar toate aceste calităţi le veţi descoperi în cărţile sale.
Chiar dacă este puţin diferit de ceea ce a scris anterior, acest volum de memorii este foarte bine scris, interesant şi captivant. Personal, este o provocare să particip în viitor la un maraton, aşa că această carte a fost o sursă de inspiraţie şi sfaturi foarte utile.
"Human beings naturally continue doing things they like, and they don't continue what they don't like".




Thursday, August 23, 2012

The Blogger loves statistics


Astăzi am deschis blog-ul , iar istoricul general al afişărilor de pagină indica 50.080. Nu ştiu dacă e mult sau puţin , e o cifră oarecum rotundă şi cum sunt statistician datele oferite de blogger mi s-au părut interesante.
Aşa că mai jos, luând datele din mai 2008 şi până astăzi inclus aş avea următoarele concluzii:
Ca site-uri de referinţă care au condus la acest blog au fost blogurile lui: Carmen, Costin Comba, Keke.

Cam asta spun datele şi statisticile, eu vă mulţumesc celor care citiţi acest blog, pe care l-am început din dorinţa de a scrie despre lucrurile, poveştile şi oamenii care-mi plac, un blog subiectiv, de care să fiu eu în primul rând mulţumită. 
P.S.:Mi-ar plăcea să-mi împărtăşiţi şi opiniile voastre, ce vă place sau ce nu?

Monday, August 20, 2012

The Bourne Legacy(2012)


Am văzut ieri la Cinema City The Bourne Legacy, al patrulea film din celebra serie care până l-a avut ca personaj principal pe Matt Damon.
Motivul pentru care am ales acest film, mai ales că toată vară nu am văzut decât animaţiile la cinema şi se simţea nevoie de ceva acţiune şi aventură, a fost prezenţa lui Edward Norton.
Nu am văzut cele 3 părţi anterioare ale acestei serii, le voi vedea probabil în curând pentru că acest film chiar m-a convins.
Edward Norton nu a mai fost în cinema-urile din România de la Pride and Glory(2008), film pe care l-am văzut la cinema şi care mi-a plăcut mult. Pentru mine prezenţa lui Norton într-un film este garanţia că acel film este deosebit şi merită văzut.
Dacă Matt Damon nu mai apare în această serie, noul erou-Aaron Cross este interpretat de Jeremy Renner,pe care nu-l mai văzusem anterior în nici un film, însă prestaţia sa mi-a plăcut.
Dacă aş fi subiectivă aş spune că în locul său mi-ar fi plăcut să fie Gerard Butler,asta poate din cauza rolurilor anterioare din Machine Gun Preacher sau Gamer.
Revenind la film , povestea e interesantă,plină de acţiune şi dinamism: 
Aaron Cross este unul din persoanele antrenate special de CIA în cadrul programului Outcome, care din cauza presiunilor media trebuie să dispară. Astfel se încearcă ştergerea oricăror urme de existenţă ale acestui program, de la subiecţii pe care se testau diverse medicamente, la bazele de pregătire şi medicii care-i asistau.
Aaron Cross este singurul subiect care reuşeşte să scape, la fel se întâmplă şi cu doctora Marta(Rachel Weiz), pe care o va ajuta să evadeze pentru a-şi procura virusul necesar supravieţuirii.
Cei doi ajung la Manila, sunt urmăriţi de la distanţă de CIA( condusă de Edward Norton-the bad guy) şi de asasinii trimişi de aceştia. 
După multe aventuri, urmăriri şi situaţii tensionate, cei doi reuşesc să stopeze pe moment evoluţia efectelor induse de medicamentele care i-au fost administrate lui Cross de-a lungul programului şi să scape de CIA.
Desigur că va urma o nouă continuare, pentru că programul Outcome nu a fost tocmai un eşec, dovada fiind Cross, dar acesta nu poate rămâne pur şi simplu în libertate.
Rachel Weiz reuşeşte un rol interesant, este convingătoare, iar relaţia Marta-Cross devine chiar credibilă în final.
Edward Norton nu apare foarte mult, este acel bad-guy din umbră, cel care coordonează, însă ca de fiecare dată scoate ce este mai bun dintr-un rol, mereu altul.
Dacă vreţi să vedeţi un film smart, cu o poveste interesantă, acţiune şi dinamism şi actori talentaţi, atunci vă recomand acest film.
În Box-office-ul din România este pe locul 2 , aceeaşi poziţie o ocupă şi în SUA.
La începutul lui septembrie se anunţă interesantă în cinema comediaTo Rome with love, în regia lui Woody Allen.


Saturday, August 18, 2012

Cartea calatoare-Dieta iubitoarelor de ciocolata


Dieta iubitoarelor de ciocolată(C.Matthews) este una din cărţile călătoare, ale campaniei lansate de editura All, care prin bunavointa lui Keke a ajuns la mine.
Plecând de la un titlu tentant, am descoperit o poveste frumoasă a patru prietene, mari iubitoare de ciocolată, poveste care pe alocuri mi-a reamintit de filmul Sex and the City.
Este destul de greu totuşi să nu  le urmezi exemplul şi să faci din ciocolată unul din cei mai buni prieteni, iar eu recunosc că mi-a fost greu să stau departe de nişte bomboane de ciocolată cât timp am citit această carte.
Lucy-eroina principală a romanului, o fire indecisă , este în permanenţă nehotărâtă în privinţa alegerilor sale sentimentale. Pe de o parte uită de trădarea prietenului său Marcus şi îi acceptă din nou cererea în căsătorie, pe de altă parte nu-l poate uita nici pe Aiden- şeful şi prietenul ei după relaţia cu Marcus.
Chantal-este în permanenţă în căutarea noutăţii, iar acest lucru se aplică şi în cazul vieţii ei sentimentale. Lucrurile devin puţin mai neclare în momentul în care descoperă că este gravidă şi nu ştie cine este tatăl copilului.  Chiar dacă iniţial s-a opus ideii soţului său de a avea copii, noul statul nu o mai sperie.
Nadia află că soţul ei a pariat toate economiile la jocurile de noroc online, îşi ia băiatul şi se mută cu Chantal. Chiar dacă pe parcurs acesta pare că a renunţaţ la jocurile de noroc, spre final îşi va găsi sfârşitul în Las Vegas, unde se sinucide.
Autumn,al patrulea personaj al cărţii, se ocupă de tinerii de la un centru de reabilitare a consumatorilor de droguri, loc unde îşi întâlneşte prietenul. Fratele său este şi el un consumator de droguri, revine acasă după ce a fost internat într-o clinică în străinătate, însă reuşeşte să intre în multe necazuri.
Astfel cele 4 prietene vor avea de livrat o geantă cu droguri chiar în ziua nunţii lui Lucy cu Marcus.
În final Marcus se sperie şi nu apare la nuntă, Lucy se reîntoarce la Aiden, Chantal îşi aşteaptă cu nerăbdare copilul, Nadia rămâne alături de fiul său, iar Autumn decide să nu mai cedeze insistenţelor fratelui său manipulator.
Povestea este bine construită, personajele sunt diferite şi comice, iar întâmplările sunt dinamice şi pline de umor.
Veţi descoperi în această carte o lectură relaxantă,tocmai bună pentru zilele însorite de vară, o lectură cu aromă de ciocolată. Şi vă va fi foarte greu să staţi departe de ciocolată cât timp veţi citi acest roman, trust me....!





Wednesday, August 15, 2012

Tuesday, August 07, 2012

Placebo Live @Bucharest 2012


Pe 6 august Placebo au concertat pentru a treia oară în România,pe stadionul Iolanda Balas, a fost un concert pe care l-am aşteptat din 2009.
A fost un concert perfect, exact aşa cum mă aşteptam , în ciuda temperaturii ridicate şi a orelor de aşteptare până la începerea concertului la ora 22.
Atmosfera a fost întreţinută începând cu ora 18 de Dj Matei, apoi Grimus,iar cu o jumătate de oră înainte de sosirea celor de la Placebo o selecţie a pieselor celor de la The Naked and Famous(Young Blood, The Sun, No way, Punching in a dream),care sunt printre preferaţii mei.
Pe Placebo i-am ascultat de multă vreme, iniţial pentru că erau printre puţinele trupe care reuşeau să fie mereu cu un pas înainea celorlalţi, iar mai apoi am ascultat concertul lor live de la Rock Am Ring.
Şi într-adevăr nu m-am înşelat, Placebo sunt foarte buni live, comunică cu publicul, au un sound fresh şi versuri inspirate.
Piesele de care ne-am bucurat seara trecută au fost:Kitty Litter,Battle for the sun,Every me Every you,Speak in Tongues,Black-Eyed,Special Needs,For what it's worth, I know,Slave to the wage,Bright Lights, Meds,Teenage Angst,Song to say Good-bye, The Bitter End, Running up that hill,Post Blue, B3, Infra Red.
Mi-am dorit să aud live Battle for the sun, For what is worth, Bright Ligts şi Infra red, am redescoperit Running up that Hill şi Meds, un set list echilibrat.
Mi-aş fi dorit să ascult şi Where is my mind, Twenty Years sau Pure Morning, dar o oră şi jumătate în compania Placebo nu e niciodată fost suficient...
Mi-a plăcut atmosfera creată de Placebo, am cântat împreună cu ei piesele preferate, m-am bucurat de un live aşa cum îmi doream .
Chiar dacă nu a beneficiat de aceleaşi eforturi de marketing precum celelalte concerte care vor avea loc luna aceasta, Placebo au revenit în România, au strâns un public care le este fidel şi sper că vor reveni şi în anii următori.
Mi-a plăcut şi remarca lui Brian Molko în legătură cu momentul prezent şi cum ar trebui perceput un concert:"The moment is now.Later the moment will be gone and there's nothing on a little fucking screen that will bring it back", am admirat lipsa de falsitate, doar un comentariu direct.
Setlist-ul mi s-a părut echilibrat, a fost un concert susţinut în forţă, de la Battle for the sun, la For what is worth, apoi singura piesă mai optimistă Bright Lights,Song to say Good-bye,la un mai soft Running up that hill, iar finalul a fost plin de dinamism cu Infra red.
Concertul mi-a lăsat un feeling de fericire şi libertate în final,chiar dacă piesele lor au o oarecare doză de melancolie şi tristeţe,pentru ei muzica nu este comercială, este o modalitate creativă de exprimare a propriilor trăiri.
Cei de la Depeche recunoşteau după apariţia lui Playing the Angel că au o înclinare spre negativitate, probabil că la fel se întâmplă şi în cazul Placebo. Eu îi admir pentru curajul de a transforma lucrurile negative în piese atât de creative, pentru modul direct de exprimare.
Well done, I was happy to be there!:)








Sunday, August 05, 2012

Life in Pictures:Placebo - Battle For The Sun (43)[Area 4 2010] HD


Placebo revine maine, 6 august  pentru a treia oara la Bucuresti pe stationul Iolanda Balas Soter.
Placebo reusesc de fiecare data un live bun,au un sound fresh , iar eu sper sa aud maine seara Battle for the Sun. O sa revin cu impresii despre concert...:)

Saturday, August 04, 2012

Happy B-day JKS!


                             Happy B-day JKS.May all your wishes come true:)

Wednesday, August 01, 2012

Miercurea fara cuvinte:Museum of Applied Arts-Budapest(67)




Mai multe gasiti pe blogul lui Carmen.Happy WW:)

P.S.:Budapest was so amazing and a source of inspiration, that I just can't get enough.....:)