Saturday, May 31, 2008

Mai , altfel


Mai Events: French Open , Monaco Grand Prix....
French Open-ul de anul acesta se anunţă a fi cel puţin interesant, având în vedere că din primele zile au ieşit din concurs nume importante ca: Safin, Coria, Moya,etc. Din fericire am urmărit meciul lui Coria cu Robredo şi a fost destul de interesant după 2 ani de absenţă a jucătorului argentinian. Mă bucur însă că a revenit, alături de Safin e printre preferaţii mei.
Îmi doresc să câştige încă o dată Rafa Nadal, aşa că Vamos Rafa!
Monaco Grand Prix a fost palpitant, pe ploaie, cu multe surprize, cu Massa în pole-position, un week-end plin de glamour, cum îi plăcea atât de mult prezentatorului să tot spună...
Mai Books: Vrăjitoarea din Portobello şi Maestrul şi Margarita
Vrăjitoarea din Portobello e o lectură interesantă, destul de antrenantă, plină de simboluri, mai bună decât Zahir, inspirată de tradiţiile ţiganilor din România, oricum are multe lucruri care merită atenţia.
Maestrul şi Margarita e ciudată, deosebită şi încă nu am terminat-o de citit....
Mai Movies: 27 Dresses si Hors de Prix(good one!)
Mai People: Dave Gahan,fără alte comentarii....
Mai Music: Dave Gahan : Endless
Raphael : Libre-service
Mai words: Надежда, вера и любови

Monday, May 26, 2008

Un peu de soleil


"Muzica este o revelaţie mai mare decât toată înţelepciunea şi filozofia. Muzica este solul în care spiritul trăieşte, gândeşte şi creează"(Beethoven)

"Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nici o întrebare"( N. Stănescu)

"Muzica este arta de a gândi cu sunete"

Sunt doar câteva citate care încearcă să explice magia muzicii asupra fiecăruia dintre noi. Muzica e esenţială, cel puţin în ceea ce mă priveşte, e o formă interesantă de comunicare,e dinamism, explozie, fineţe, revoltă,libertate, câte puţin din fiecare.
Muzica e diferită, pentru că oamenii sunt diferiţi şi e normal să fie aşa. Cred că muzica trebuie făcută în primul rând pentru tine şi apoi cu siguranţă se vor găsi alţii care să-ţi împărtăşească ideile. Poate să fie şi puţin egoism la mijloc, doar atât cât e necesar, până la urmă muzica este o descriere a propriilor păreri şi sentimente şi nu văd de ce trebuie să ceri acordul celor din jur.
Cu siguranţă că lucrurile, experienţele într-o mai mare sau mai mică măsură sunt repetitive, iar asta explică şansa pe care la un moment dat o dai unei piese de a ocupa un loc printre preferate.
Forma,conţinutul muzicii ţine în întregime de cel ce o compune şi mai apoi o interpretează, după cum am spus e un alt mod de comunicare. Aşa că până la urmă e inevitabil că muzica se reduce la personalitatea celui ce o interpretează.
Vrem sau nu în condiţiile în care suntem din ce în ce mai prinşi de diverse activităţi , muzica devine o opţiune de a comunica.
Oare de ce mari artişti reuşesc să strângă un public numeros la concertele lor ,de ce vine lumea să-i vadă cu atâta plăcere ?
Poate din simplul fapt că au decis ca prin muzica lor să poarte un dialog deschis şi sincer cu cei pe care îi consideră publicul lor.( nu vorbesc aici de muzica aşa zis comercială, care nu se regăseşte în categoria asta!)
Nu cred că aş putea să înţeleg pe cineva care să-mi spună că nu iubeşte muzica, cu toate că am auzit şi remarci de genul ăsta. Merită oricând să comunici sub orice formă, indiferent de reacţiile pe care le stârneşti, asta te face până la urmă uman.
Fără muzică viaţa ar fi prea tristă şi fără rost, iar fără comunicare ne-am pierde calitatea umană şi e păcat!
Muzica e "un peu de soleil" în fiecare zi şi o piesă dintr-un puzzle!

Monday, May 19, 2008

Je sais que la Terre est plate




Je sais que la Terre est plate, je sais les noms des nuages
Je sais qu'il n'y a pas de vie après la mort, je ne suis pas si idiot
Je sais que je te connais d'avant, que le bateau arrive demain,
Que tout est déjà écrit quelque part même si on n' le savait pas
Je sais qu'un jour je ne me réveillerai pas, je sais qu'on ne vieillira pas
Je l'ai vu dans ma Marlboro light, les fumées prédisent l'avenir
Je sais qu'un jour nous serons invisibles, je sais que je n'oublie pas
Je me réveille avec ton souffle mais cette vie dans cet état
Je sais que nous nous rencontrerons à nouveau
Dans cette vie ou dans une autre parallèle
Retrouver la formule du rêve, tu me réveilles encore
Toute mince avec ton ventre rond, nous nous marierons
Quand les témoins seront partis et les étoiles dans la nuit
Je sais mon amour ce qui compte
Et je connais ta bouche, et je connais ton âge.
Absolutely lovely again and again,....
This song is quite deep, simple, sad and beautiful. Afer all this is how sometimes life is.
But there is still a change each day, a way to be different, not to get caught into this crazy world around.
Je sais qu'il n'y a pas de vie apres la morte
Je sais que je n'oublie pas
Je sais que je te connais d'avant.....
And now i feel like it's time for a breakfast, a walk on the lonely street and why not a glass of wine for the simple fact that today is diferent!

Tuesday, May 13, 2008

Free state!


Poate că în alte condiţii nu aş fi ales să vorbesc despre dependeţă( şi sunt atâtea forme!) , dacă nu aş fi întâlnit atâtea modele care nu-mi mai dau pace.
O să spun de la început că detest toate formele de dependenţă, începând cu cea emoţională şi sfârşind cu oricare din ele.
Impresia mea este că dependenţa provine dintr-o oarecare slăbiciune şi dorinţă de a pasa altora responsabilităţile tale.
Dependenţa e periculoasă în sensul că la un anumit moment vrei ,nu vrei pierzi controlul şi te trezeşti în momentele următoare exact unde nu doreai să te afli. Şi acesta e doar o parte din preţul pe care îl ai de plătit.
Mie cel puţin orice formă de dependenţă mi se pare o privare de libertate personală, la care chiar nu merită să renunţi pentru nimeni şi nimic.
Dar totuşi oamenii sunt diferiţi, complicaţi, trişti, pasivi, activi, efervescenţi, depresivi...etc. Iar
dependenţa poate fi o soluţie la unele probleme, oricum pare mai uşor decât să faci ceva efectiv şi să te pui faţă în faţă cu problema pe care o ai.
Iar dependenţa emoţională e din ce în ce mai prezentă, devine o necesitate, un control justificat de sentimente, o colivie frumoasă. Şi totuşi mulţi aleg varianta asta şi sunt mândri de ea, crazy world!
Cu celelalte forme( droguri, alcool) e şi mai complicat ,mai dureros şi pentru cei direct implicaţi şi pentru cei din jur care uneori conştientizează şi rămân să privească cum se distruge câte o viaţa în fiecare zi.
Asta e, se întâmplă nu poţi obliga o persoană să iasă din colivia lui frumoasă, dacă nu doreşte ...
Pe moment poate să creadă că beneficiile sunt mari, că poate să controleze situaţia, iar apoi pe zi ce trece nu se mai recunoaşte. Oare de ce?
So stay free as long as you can , open your cage and enter the stage, is time to start playing your part!
Something related: http://www.youtube.com/watch?v=n8Gdvm5wkAk

Friday, May 09, 2008

Hourglass


Hourglass e cel mai nou album Dave Gahan şi e foarte reuşit! E puţin diferit de Paper Monsters, care era mai soft, dar e clar o îmbunătăţire.
E un material produs de prieteni, pentru alţi prieteni, e ca de obicei o apatiţie fresh, rock, electro în stilul Dave Gahan.
Şi mai mult e o dovadă că încă sună incredibil, că poate să compună şi că a venit timpul să o arate.
Ar fi prea greu să aleg numai o piesă de pe Hourglass, toate sunt la fel de bune, diferite ca sound.
Încep cu Kingdom, care rămâne o piesă specială din prea multe motive...
Saw something deschide albumul, and I'm sure i've seen something in your eyes...
Deeper and Deeper e cu siguranţă o piesă mare, cu un sound hard, un fel de reîntoarcere la perioada 94.
A little lie :It's just a little lie, I know it means nothing and i realize you could be right.
Down: Down on the ground, there's no one around....., time passing!
Miracles, superbă: I don't believe in miracles and they happen every day, I don't believe in Jesus, but i'm praying anyway!
Mai sunt şi altele, vă las să le descoperiţi singuri , oricum nu o să vă pară rău, merită tot timpul pentru voce, talent şi chiar mai mult pentru starea de spirit.
La urma urmei atât Dave cât şi Depeche sunt o stare de spirit!
Finally: Happy Birthday, Dave!

Tuesday, May 06, 2008

Le Petite Train


Le petit train de ma jeunesse
Le petit train s'en va au-dessus des toits
Lentement par les fenêtres, je le vois
Lentement, et ne revient pas
Il n'y a rien à dire, il n'y a rien à faire
Il n'y a rien à dire et je me fous.

Du temps qui passe, du temps qui presse
La maladie de ma jeunesse
Je n'ai jamais aimé d'autre personne que moi et pas même toi
Et j'étais si heureux avec toi et j'étais aussi heureux sans toi.

Je me fous du vent qui vient, qui va, je me fous de la vie qui finit ou pas
Je me fous de tes histoires de cinglés, je me fous qu'il pleuve par le toit
Je me fous du malheur, du bonheur, de la joie
Et de tout ce temps qui s'en va
Je me fous des chansons tristes, des clés qui ouvrent les serrures
Je me fous de la vie qui glisse, je me fous de la terre refermée.
Je me fous du karma des étoiles
Du soleil déglingué, des jours sans lendemain
Je me fous de tes chagrins
Je me fous du chagrin, je me fous du chagrin.

Le petit train de ma jeunesse, le petit train s'en va
Se cogne et continue tout droit
Je n'avais besoin de personne et personne n'avait besoin de moi
Et j'ai abusé du temps et à présent voilà qu'il abuse de moi

Le petit train de ma jeunesse
Le petit train s'en va et je n'ai rien dit.
Great one , dynamic, fresh, funny,different . I have the impression that it is the denial for the time which passes, sometimes too fast or too hard. I like it a lot , for this simple fact it is so real and you experience these feelings every day. He just got the talent to say it in a sweeter way, or it may seem this way.
Je me fous de tes histoires
Je me fous de la vie qui glisse
Je me fou de la vie qui finit ou pas....
it may also seem quite selfish, maybe it is because you need some minutes to be selfish too. And when you begin to admit it, then you really are ok!!

Friday, May 02, 2008

Adieu Haiti!


Je marche dans les rues,
Le bon Dieu dans ma poche
Je marche dans la grande ville et je n'ai plus froid
La Terre est mon amie et souvent je dors dessus
Et je m'ennuie de mon pays qui était si petit
Adieu mon petit pays, adieu ma famille
Adieu mon île, ô Haïti, adieu ma petite terre
Je me souviens des rues et des nuits de Port-au-Prince
Et je suis toujours un étranger à la gare internationale
Le vent nous emportait aussi loin qu'il pouvait
Cet air, je le connais
This is amazing! I listen over and over again and I just can't get enough!
I am amazed by his talent, I love his music and it's funny that he has a multicultural familly( russian father and argentinian mother and ever though he's french!).
I also like the fact that he has that fresh attitude, he seems younger( guess how old is he?) and is challenging everything. Well done!
Bien sur que je l'aime encore!
This number 1 for this week, there was no need for a top 5.