Friday, April 25, 2008

King on ice



The king on ice: Евге́ний Плю́щенко se pare că se va întoarce la activitatea competiţională anul viitor.

Desigur e o veste bună pentru fanii lui şi ai patinajului în general, deoarece de doi ani diferenţa se vede şi se simte.

Evgheny e un showman, un entertainer şi nu doar atât , e un mare talent!

Şi asta nu o spun doar eu pentru că sunt subiectivă, o spun premiile şi programele pe care ni le prezintă de fiecare dată.

Ce m-a impresionat la el a fost determinarea şi motivarea pe care le arată de fiecare dată, curajul de a încerca mereu altceva doar pentru că lui i se pare potrivit, forţa cu care se impune în faţa concurenţilor şi plăcerea de a antrena publicul.

Mi-a părut rău că s-a retras pentru o vreme, însă a ales să fie alături de fanii săi prin spectacolele Kings on Ice, care au ajuns pentru a doua oară şi la noi.

Păcat însă că preţuim destul de puţin acest sport şi că nu acordăm şi copiilor talentaţi de la noi şansa de a se afirma în patinaj!

Pentru mine patinajul este şi va fi mereu legat de Evgheny Plushenko, la fel cum F1 rămâne legată de Schumi, chiar şi acum după mai bine de 2 ani de la retragere.

Pentru a vă convinge, dacă încă nu sunteţi siguri de talentul şi eleganţa lui Plushenko :http://www.youtube.com/watch?v=4ooGFKnTMYY şi http://www.youtube.com/watch?v=QzZCc5nQ8-E&feature=related

Wednesday, April 23, 2008

Top 5, Week 1



5. U2- All because of You( How to Dismantle an atomic bomb)

Pentru că e energică, rock, are un video antrenant şi nu te lasă indiferent.Se pliază destul de bine pe stilul U2 şi e incredibilă live!

4.Josh Groban- February song

Chiar dacă nu mai e februarie, melodia asta are acel ceva "special", iar vocea lui Josh e absolut impecabilă! Incredibilă e şi varianta live, păcat că la noi nu vor ajunge prea curând albumele sale!

3.Depeche Mode- Blasphemous Rumours(1984)

Fantastică, uşor interzisă într-o perioadă, superbă varianta live.

"But I think that God's got a sick sense of humour, and when i die i expect to find him laughing"( bine ca nu s-a implinit dorinta lui Dave!)

2.Raphael- Caravane

Pentru că e un talent , e superb live, e piesa care mi-a atras atenţia cu un video original!

Şi oricum nu poţi refuza : "Allez , vienns!", mai ales din partea lui..

1. Depeche Mode- Sea of Sin(1990)

Nu a fost foarte promovată, de fapt un b-side, superb sound, great voice., inca o dovada ca ei creeaza mereu trend-ul.

Sea of sin,know where you've been , but i don't care!

Monday, April 14, 2008

Dans Dans Dans


Dans dans dans ....poate cea mai originală pagină de literatură pe care am avut curiozitatea şi răbdarea s-o savurez.
Cu ea am găsit ceea ce căutam de mult, o sinceritate debordantă, o lume ciudată şi reală şi fantastică, o lume care n-are nevoie de tonuri de roz ca să-ţi atragă atenţia.
E la fel de posibil să nu fie neapărat o lectură pe care mulţi s-o îndrăgească, dar până la urmă nu acesta îi e scopul.
Aşa că pot spune că Murakami şi-a creat în timp o piaţă nişă de cititori, pe care nu-i deranjează că pisicile vorbesc cu oamenii, că realitatea e absorbită de imaginar sau invers .
Poate că asta m-a atras cel mai mult să-l citesc pe Murakami, talentul de a împleti diverse planuri, personaje , acţiuni aparent fără nici o legătură.
Murakami nu te lasă să te plictiseşti nici o clipă, nu e deloc previzibil şi e absolut ciudat!
E un autor care scrie pentru propria persoană şi altele care îi înţeleg stilul, care nu face mari eforturi să placă neapărat.
Iniţial la auzul titlului am crezut că Dans dans dans este o carte numai despre dans, dar e ceva mult mai complex.
Personajul principal e fantastic de normal şi ciudat, se confruntă cu frământările şi problemele unui om obişnuit, dar cu ceva efort reuşeşte de unul singur să se aproprie de ceva care-l multumeste.
Romanul nu e unul convenţional, nu are happy end, zugrăveşte o lume reală care se împleteşte în multe momente cu fantasticul.
Au mai urmat şi altele : În noapte, La est de...., Kafka la malul mării şi cu siguranţă vor mai urma.
Murakami e un autor al detaliilor, foarte rafinat, care nu se teme să încerce de fiecare dată altceva, care are lucruri de spus şi o face în stilul propriu chiar dacă nu mulţumeşte mereu.
Nici nu e nevoie, mai e nevoie şi de idei originale şi de persoane care să-şi asume proprii fapte şi cuvinte....
Mai greu de găsit în ziua de azi!
Până la urmă nu-mi rămâne decât , în ciuda tuturor dezamăgirilor şi barierelor ce apar din bunăvoinţa unora, să încerc să dansez cât de bine pot.
dans, dans, dans

Friday, April 11, 2008

Three ways to paradise


După cinci zile de condus experimentam un înălţător sentiment de libertate, când nu mai existau limite, când aveam sentimentul că nimic nu este imposibil, că în faţa mea nu se află ziduri ci doar poduri pe care le poţi trece.
Eram dintr-o dată fascinată de detaliile care în mod normal mi-ar fi scăpat din vedere.Crăpăturile în pământul uscat îmi sugerau demoni, castele, moştri cu care să mă înfrunt. Maşina s-a oprit şi fără să vreau m-am văzut nevoită să-mi continui drumul cu soarele roşu şi fierbinte arzând în spatele meu.
Era destul de greu pentru cineva care nu era obişnuit cu o astfel de climă.
Am avut impresia că zăresc un râu şi am alergat să iau puţină apă în mâini, să-mi potolesc setea. Când m-au apropiat am realizat că nu era un râu, ci o oglindă. Pentru un moment am crezut că este reflexia cerului într-o zi fierbinte de vară, sau că era probabil imaginaţia care îmi juca feste.
Am atins-o pentru a-i simţi imensitatea şi mâna nu s-a oprit până când nu am ajuns de cealaltă parte a oglinzii. Totul se schimbase, nu mai era acea atmosferă încărcată, era jungla însăşi.
Flori colorate, neobişnuite, păsări nemaiîntâlnite, fructe rotunde şi îmbietoare în copaci, vântul care se juca în părul meu, acea pace pe care o întâlneşti numai în vise.
Întreaga călătorie se dovedea a fi un mister, pe care mintea refuza să îl accepte, cu toate că lucrurile din jur păreau a fi reale.
Îmi părea drumul spre paradis dar ştiam că nu avea să fie sfârşitul aventurii, aşa că m-am întors la oglindă pentru a căuta drumul de întoarcere.
Erau surprinsă să realizez că timpul se juca iarăşi cu mine.Nu am reuşit să mă întorc la maşină ci erau prinsă pe vârful unui munte fără posibilităţi de întoarcere.
Chiar dacă vântul era rece, prezenţa lui era o uşurare, o dovadă că realul încă exista. Găsisem locul care mă făcea să mă simt împlinită. Totul putea fi văzut şi auzit din acel loc incredibil dar nimic nu mai putea să deranjeze liniştea pe care o câştigasem.
Nici acum nu ştiu ce a fost real şi ce nu, ştiu doar că timpul ne dă şanşa de a ne găsi locul chiar dacă adoră să se joace cu dorinţele noastre.
Ştiu că acest loc este adevărat, un loc unde te poţi bucura de linişte, unde nu este de nici un folos să vorbeşti.
Aceasta este numai o parte din libertatea de care avem nevoie, restul este linişte, mister şi vis.


Enjoy the silence!

Monday, April 07, 2008

La memoire des jours


Mais il est un peu tard
Ote toi du chemin
Vagabond contre moi
Je vais la retrouver
Quelque part je la vois
Qui me touche la main
Y'a-t-il quelqu'un ?
Reponds
Reponds

Bien sur je l'aime encore
Dans ce taudis vivant
Mais il est un peu tard
Ou ces maudits vivants
Dans nos jambes nous genent
Approche que je te voie
C'etait toi, c'etait toi
Encore je m'en souviens
Qu'avons-nous eu depuis des jours
Des jours et la memoire des jours
Des jours et la memoire des jours
Dormons dormons dormons

Mais la chaleur est là
Mais la chaleur est là
Allons plus loin la-bas
Sous l'ombre de nos pas
Qui continuent sans nous
C'etait elle c'etait moi
C'etait elle à mon cou
Et nous ne savions pas
Qu'avons-nous eu depuis des jours
Des jours et la memoire des jours
Des jours et la memoire
Dormons dormons dormons

Pot să spun sincer că am găsit o piesă deosebită, care fără îndoială te impresionează!
Nu e singura, dar e specială, tocmai pentru că nu aparţine unui artist cunoscut de mulţi!
E vorba de Raphael Haroche care m-a surprins într-un mod plăcut prin simplitatea şi talentul de care dă dovadă!
Poate că aş fi ales Caravane căci cu ea a început povestea asta, dar parcă La memoire de jours se potriveşte mai bine azi.
Până la urmă Raphael are mare dreptate :Qu'avons-nous eu depuis des jours ?,Des jours et la memoire des jours, Des jours et la memoire - sub umbra paşilor noştrii care continuă fără noi!
Dar cel mai bine dacă v-am trezit interesul încercaţi s-o ascultaţi pentru că merită! (http://www.youtube.com/watch?v=0Z3igWWvS7A&feature=related)
Sper doar că la memoire de jours să fie una plăcută măcar în cea mai mare parte a timpului şi să nu fim nevoiţi să spunem : Mais il est un peu tard!
Căci a la recherche de temp perdu nu e o destinaţie!

Thursday, April 03, 2008

Top 10 Depeche Mode

Se întâmpla să urmăresc azi un top 10 Depeche Mode, un eveniment ce nu trebuie ratat de nici un fan.
Curiozitatea era mare, oare ce urma să mai fie de data asta numer one?
Să fie Personal Jesus sau Enjoy the Silence?
Haideţi să vedem!

10. Everything counts!
Şi câtă dreptate au băieţii ăştia.

9. I feel you
Cu siguranţă o mare piesă, dar parcă îmi doream s-o văd mai sus în clasament.

8. Just can't get enough
O piesă care urmează să împlinească frumoasa vârstă de 27 de ani! La mai mulţi.
O piesă care de fapt e mai mult de atât , e o stare aparte şi are o energie specială.

7. Dream on

Te face să visezi puţin , chiar dacă nu e o piesă prea soft . Oricum o alegere bună pentru Exciter.

6. People are people

Da, o piesă mai veche , dar care este încă actuală, why should it be?

5. Behind the wheel

Cu siguranţă printre preferatele mele, veche cam de 20 de ani, de pe Music for the Masses

4. World in my eyes

Nimic mai mult decât : Let me show you the world in my eyes!

3. It's no good

Don't say you love me, don's say you need me, don't say you want me , it's understood!

2. Personal Jesus

Un adevărat fenomen , o super piesă, încă o dovadă că Depeche Mode nu au aşteptat să-şi adaptaze muzica trendurilor , ci au făcut ei trendul.

You're own personal Jesus, someone to hear your prays, someone who cares!

1. Enjoy the silence

Se mai îndoia cineva ?
Chiar şi varianta din 2005 este superbă , videoclipul inspirat, o adevărată referinţă pentru The Violator şi muzica lor din anii 90.

Cam aşa arăta topul respectiv, eu aş mai fi adăugat nişte piese mai noi ca: Suffer Well, John the Revelator sau Martyr.
Dar cred totuşi că a fost un fel de best of al primelor perioade, căci nu are rost să spui că a fost un best of al lor de vreme ce toate piesele Depeche sunt incredibil de bune.
Până la urmă m-am bucurat să văd topul ăsta, la fel cum mă bucur de fiecare dată să ascult Depeche fie că e vorba de ceva nou sau de ceva vechi.
Şi mă mai bucur pentru că Dave Gahan a ştiut să mizeze pe public pentru a transforma Depeche dintr-o trupă necunoscută într-un fenomen mondial!
Dar despre Dave , cu altă ocazie.....
Până atunci : Long live the Mode!